Apărătorul creştinătăţii şi marele ctitor

Cu ocazia prăznuirii Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârşit Sfânta Liturghie ieri, 2 iulie, la Catedrala patriarhală, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.

În cuvântul de învăţătură, Părintele Patriarh Daniel a subliniat că preocuparea pentru suflet este mai de preţ decât preocuparea pentru hrana trupească şi a evidenţiat că Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a ascultat cuvântul lui Dumnezeu. "În Evul Mediu, un domnitor trebuia să se aştepte oricând la moarte, de aceea, în mod surprinzător pentru zilele noastre, Sfântul Ştefan, la puţin timp după ce a urcat pe tronul Moldovei în 1457, şi-a pregătit mormântul. Sfântul Ştefan cel Mare are două mari virtuţi, potrivit troparului sfântului, apărarea credinţei strămoşeşti, de fapt, a întregii creştinătăţi, şi zidirea de lăcaşuri sfinte. Potrivit tradiţiei, Ştefan cel Mare a construit 44 de biserici. A construit biserici după fiecare biruinţă, dar a construit biserici şi după două înfrângeri. Vedem o armonie desăvârşită între vitejie şi smerenie. Când biruia în războaie, mărturisea că a învins cu ajutorul Atotmilostivului Dumnezeu, nu datorită deşteptăciunii şi vitejiei noastre, iar când a pierdut lupta de la Războieni din 1477, a construit o biserică la împlinirea a 20 de ani de domnie, unde a strâns osemintele celor care au murit în războaiele purtate. De aceea, la intrarea în biserică se află scris următoarele cuvinte: "Din cauza păcatelor noastre a biruit duşmanul". Victoria era atribuită lui Dumnezeu, el era doar purtător de biruinţă sau teofor, iar înfrângerea şi-a atribuit-o lui din cauza păcatelor", a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

Domnitor credincios, jertfelnic, harnic şi darnic

Mutarea voievodului Ştefan cel Mare în rândul Sfinţilor s-a făcut prin hotărârea Sfântului Sinod din 20 iunie 1992, în aceeaşi zi când a fost canonizat şi duhovnicul său, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, "martorul pocăinţei sale, martorul creşterii sale duhovniceşti, martorul jertfelniciei sale. Pe lângă multă smereniei, credinţă puternică şi vitejie mare, Ştefan al Moldovei avea un sentiment al jertfelniciei. Această jertfelnicie a făcut ca poporul să-l aprecieze, fiindcă s-a pus mereu în starea de jertfă sau alături de moarte, cum se spune în popor", a evidenţiat Patriarhul României.

Sfântul Ştefan a iubit mult Biserica, el s-a semănat cu marii împăraţi bizantini, precum Constantin cel Mare sau Justinian cel Mare, şi s-a arătat "un fiu al Bisericii, un susţinător al ei, un cinstitor al sfinţilor până la sfârşitul vieţii, fiindcă el a văzut în Biserică forţa spirituală care menţine integritatea sufletului românesc. În timp ce cetăţile militare erau pentru apărarea integrităţii teritoriale, cetăţile spirituale, bisericile şi mănăstirile erau construite pentru apărarea integrităţii spirituale a sufletului românesc. Sfântul Ştefan nu mai apără ţara cu sabia, ci apără întreg neamul românesc cu rugăciunile sale din ceruri", a spus Patriarhul României.