Arhidiaconul Sorin Mihalache a conferențiat la Biserica Domnița Bălașa din Capitală

Vineri seară, 31 martie, s-a încheiat seria de conferințe duhov­nicești intitulate „Tinerii creștini și provocările societății secularizate” și organizate la „Așeză­min­tele Brâncovenești Biserica Dom­nița Bălașa” din Capitală. Ultima prelegere desfă­șurată în lăcașul bucureștean de închinare a fost susținută de arhidiaconul lect. dr. Sorin Mihalache, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, recunoscut pentru cercetarea sa interdisciplinară, în special în domeniul neuroștiințelor.

Arhidiaconul Sorin Mihalache a fost prezentat credincioșilor aflați de față de părintele prof. dr. George Grigoriță, consilier patriarhal.

Plecând de la pasajul evanghelic care ilustrează întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos cu tânărul cel bogat, invitatul a prezentat câteva reflecții referitoare la particularită­țile social-emoționale și cognitive ale adolescenților: „Întâlnirea Mântuitorului cu tânărul bogat poate fi o excelentă ocazie de a reflecta asu­pra adolescenților, o categorie de tineri care prezintă numeroase particulari­tăți și care îi pun în dificultate atât pe părinți, cât și pe profesori. Așa cum vedem și în înțe­lesurile pe care textul Evangheliei Sfântului Marcu le ascunde, ado­lescenții dau dovadă de caracteris­tici extraordinare, adevărate lecții pe care noi, adulții, tindem să le pierdem dacă nu ne intensificăm viața spirituală, dar în același timp prezintă și provocări care îi pot aduce într-o zonă de vulnerabilitate. Aceste slăbiciuni sau nedesă­vârșiri sunt cele care îi încarcă foarte mult pe părinți și pe profesori, pe cei angajați în îndreptarea și formarea tinerilor”.

Vorbind despre îndemnul Mântuitorului oferit tânărului de a îndeplini poruncile Vechiului Legământ, arhid. Sorin Mihalache a adăugat: „În raport cu fariseul care se ruga la Templu, acest tânăr îm­plinește din copilărie toate poruncile, dar are sentimentul că îi lip­sește ceva. Din acest motiv, Domnul îl pri­vește cu drag. Aceasta este partea fru­moasă a adolescen­ței: chiar și când greșesc, adoles­cenții sunt autentici. În multe situații ei sunt mai autentici decât noi, care facem binele. Noi facem binele într-un mod formal, în timp ce ei sunt angajați cu toată ființa lor în ceea ce fac. Nu e bine dacă ei fac răul, dar ar trebui să învățăm de la ei autenticitatea, și când suntem formali în actul liturgic sau în actul de credință ar trebui să recunoaș­tem acest formalism și să îl dăm jos ca pe un fel de crustă care împiedică trăirea spirituală autentică. Adolescenții sunt astfel, și pentru noi acest lucru reprezintă o lecție”.