Asistenţa socială, o vocaţie tainică a Bisericii

▲ Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştină i-a adunat, săptămâna trecută, pe reprezentanţii Sectorului de Asistenţă socială al Arhiepiscopiei Iaşilor, ai Centrului Diecezan „Caritas“ Iaşi şi ai autorităţilor locale într-un seminar intitulat „Biserica în slujba comunităţii - Modele şi mărturii ale filantropiei creştine“ ▲ Participanţii au împărtăşit din propria experienţă modalităţile prin care se realizează filantropia religioasă şi socială din perspectivă creştină ▲

Institutul Social-Caritativ „Diaconia“ din Iaşi, al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (MMB), în parteneriat cu Centrul Diecezan „Caritas“ din Iaşi, a organizat vineri, 23 ianuarie a.c., la Institutul Social Pastoral „Sf. Nicolae“, începând cu ora 11:00, Seminarul „Biserica în slujba comunităţii - Modele şi mărturii ale filantropiei creştine“. Reuniunea a avut loc în cadrul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştină (18-25 ianuarie) şi a fost moderată de pr. Narcis Axinte, consilier pe Sectorul Asistenţă socială din cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor. Au susţinut prelegeri pr. lect. dr. Dan Sandu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, pr. lect. dr. Lucian Farcaş de la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Iaşi, Ionel Calapod, directorul Direcţiei de Asistenţă Comunitară a Primăriei Municipiului Iaşi, Alexandru Grinea, consilier superior la Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie, pr. Iulian Negru, directorul executiv al Centrului „Sf. Nicolae“ din cadrul Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă“.

Implicarea Bisericii în asistenţa socială, o vocaţie spirituală

În deschiderea seminarului, pr. Constantin Axinte a menţionat că implicarea Bisericii în asistenţa socială este o vocaţie spirituală, dar, în acelaşi timp, este şi o necesitate practică pentru Bisericile lui Hristos: „Opera aceasta socială derivă din Evanghelia iubirii lui Hristos. Ea are o parte din energiile ei în Sfânta Liturghie. În aceasta, deopotrivă, şi ortodocşii, şi catolicii, şi celelalte confesiuni creştine, celebrează iubirea milostivă şi jertfelnică a lui Hristos pentru oameni“. Referatul prezentat de pr. Dan Sandu s-a intitulat „Filantropia ca asistenţă religioasă şi socială - vocaţia Bisericii lui Hristos“ şi a fost structurat pe trei dimensiuni religioase cu privire la suferinţă, boală şi sărăcie. „Acestea sunt cele trei dimensiuni care afectează fiinţa umană şi care ar trebui să problematizeze pe celelalte fiinţe umane. La acestea se adaugă bunăstarea pentru cei care o au şi care o caută şi pentru cei care nu o au şi o caută. Asistenţa socială nu a fost o vocaţie publică, ci una tainică, pe care Biserica nu a triumfat-o. Mântuitorul nu ne cere să trâmbiţăm acest lucru, ne cere să trâmbiţăm cuvântul lui Dumnezeu, căci spune: «Dacă noi vom tăcea, pietrele vor vorbi, dar vai de timpul în care oamenii vor tăcea şi pietrele vor vorbi». Atunci când vorbeşte despre într-ajutorare, filantropie sau asistenţă socială, El recomandă «să nu ştie mâna ta stângă, ce face mâna dreaptă». Cred că Biserica primului mileniu a făcut-o în varianta aceasta. Anul acesta îl cinstim pe Sfântul Vasile cel Mare, cel mai mare organizator al asistenţei sociale în secolul al IV-lea. Ce se ştie despre Vasiliadă? Se ştie doar că a existat. Nu s-au făcut descrieri ale programului, ci s-a căutat grija în mod practic faţă de cei care aveau nevoie, şi aceasta dintr-o raţiune religioasă. Încă din zorii creştinismului, grija pentru persoana umană se vede din atenţia lui Hristos faţă de cei aflaţi în nevoie, pe care îi însoţeşte şi îi asistă nu numai în nevoile lor fiziologice şi sociale, ci, mai degrabă, în rezolvarea problemelor spirituale“, a reliefat părintele Dan Sandu.

Sprijin din partea autorităţilor

A urmat alocuţiunea directorului Direcţiei de Asistenţă Comunitară a Primăriei Municipiului Iaşi, Ionel Calapod, care a transmis un salut din partea primarului Iaşului, Gheorghe Nichita. În acelaşi timp, Ionel Calapod a subliniat faptul că, în România, asistenţa socială nu este înţeleasă aşa cum trebuie, fiindu-i necesară o atenţie mai mare. Consilierul superior al Direcţiei de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie, Alexandru Grinea, a vorbit despre protocolul de cooperare în domeniul incluziunii sociale, încheiat de Patriarhia Română, ulterior şi de Biserica Romano-Catolică, cu Guvernul României în luna octombrie a anului 2007, care a arătat faptul că Biserica s-a gândit să lărgească sfera filantropiei.

Samarineanul milostiv, model de ajutorare a aproapelui

Pr. Lucian Farcaş a realizat o prezentare a unui material în format PowerPoint, intitulat „Ubi caritas, et amor/Deus ibi est“! (De la pomană discretă, la dreptatea socială) - culegere de gânduri risipite. Părintele Farcaş a vorbit în alocuţiunea sa despre problemele sociale ale românilor înainte de Revoluţia din 1989 şi ale omului de la sfârşitul secolului al XIX-lea, „aflat în mizerie socială“, urmând ca mai apoi să interpreteze, după fotografia făcută unui tablou, scena din parabola „Samarineanului milostiv“.

În partea a doua a seminarului, participanţii au dezbătut modul în care se realizează filantropia, statutul asistentului social, au împărtăşit idei şi au prezentat proiecte aflate în desfăşurare. Pr. Iulian Negru, directorul executiv al Centrului „Sf. Nicolae“ din cadrul Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă“, a remarcat, în cadrul sesiunilor de comunicări, că asistenţa socială poate fi motivată de compasiunea umană. „Pe lângă motivaţia compasiunii, este şi voinţa lui Dumnezeu. Pe o persoană alcoolică nu ştiu dacă aş putea să o ajut cu mila mea. Însă, pentru că ştiu că Dumnezeu doreşte ca şi pe acel alcoolic să-l integrez, să-l ajut, să-l schimb, atunci, eu pot începe un program care să-l includă şi pe el. Creştinul cu deschidere spre filantropie consideră că are un dar, o misiune de la Dumnezeu; de aici vine şi dedicarea. El nu este doar un asistent social, ci este asistat de Sfântul Duh“, a subliniat pr. Iulian Negru.