Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi locţiitor de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, sfinţeşte astăzi, începând cu ora 11.00, biserica cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfânta Teodora de la Sihla”, din cartierul ieşean Galata. La slujba arhierească sunt aşteptate câteva mii de persoane din cartierele Galata, Mircea cel Bătrân şi din alte zone ale municipiului şi ale judeţului. Principalul moment al evenimentului îl constituie slujba arhierească pentru sfinţirea altarului. Toţi participanţii, bărbaţi şi femei, vor putea intra în sfântul altar pentru a săruta Evanghelia, sfânta cruce şi sfânta masă şi a-şi aduce obolul la pictarea bisericii, la realizarea iconostasului, înzestrarea cu icoane şi dotarea cu mobilier.
Mare nădejde în Maica Domnului a avut preotul paroh Mircea Stoleriu atunci când, în primele luni ale anului 1990, după alegerea locului bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august) şi „Sfânta Teodora de la Sihla” (7 august) a stabilit dimensiunile, arhitectura, iconostasul, mobilierul şi odoarele necesare slujitorilor bisericii pe care şi-o dorea de proporţia unei adevărate catedrale în cartierul de blocuri din zona Galatei. Astăzi, după 17 ani de şantier, când îşi priveşte ctitoria vizibilă din oricare parte a cartierului, preotul Stoleru este el însuşi surprins de curajul cu care a pornit la drumul construcţiei unei biserici atât de maiestuoase şi de impozante într-un cartier atât de modest al urbei Iaşilor. Dar, Maica Domnului, căreia prea cucernicul părinte şi enoriaşii săi i-au închinat rugăciunile, i-a ajutat - nici ei nu ştiu cum au reuşit să strângă atâţia bani, e adevărat, într-un timp mai lung, 17 ani - să ajungă la ziua de azi când, frumoasa lor biserică, este sfinţită de către Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Printre blocuri cenuşii, o scară luminoasă către cer
Biserica din Calea Galatei nr. 5, colţ cu strada Trotuş, finalizată aproape în totalitate, a fost pregătită pentru sfinţire în ajunul marii sărbători a Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Această măreaţă construcţie arhitectonică, în formă de cruce, având cupolele din tablă de cupru, ce strălucesc în culorile frumoasei toamne moldave, cu zidurile înalte de 25 de metri proaspăt zugrăvite, este împrejmuită cu gard nou, ambientată cu straturi florale, arbuşti ornamentali şi spaţii verzi; clopotele ei bat astăzi vestind bucuria întâlnirii cu Hristos, a apropierii cerului de pământ.
O dată intrat în nava bisericii, credinciosul va păşi pe un „covor” de marmură în suprafaţă de aproape 400 mp, încrustat în centru şi în abside cu mozaicuri şi rozete. Ridicând privirea, în faţa sfântului altar, va fi impresionat de marele candelabru adus din Grecia. Pereţii sunt gata finisaţi şi uscaţi, pregătiţi pentru începerea pictării frescelor, locaşurile pentru iconostas, strane şi mobilier sunt deja amenajate. Toate acestea întregesc imaginea eforturilor preotului paroh şi ale ale tuturor enoriaşilor parohiei.
Ziua mult aşteptată: sfinţirea altarului
Despre miile de credincioşi din cartierele ieşene Galata şi Mircea cel Bătrân care, de 11 ani, se întâlnesc la rugăciune, duminică de duminică, în demisolul bisericii-catedrale, la care s-a lucrat în tot acest timp, am mai scris. În demisolul în care, pe ploi, pe vânt, pe frig, sub schele, în iureşul betonierelor şi al macaralelor, enoriaşii parohiei păstorite de preotul Marcel Stoleriu, s-au rugat neîncetat şi au privit spre cerul cel nevăzut cu ochii, dar văzut cu nădejdea lor în Maica Domnului, ocrotitoarea parohiei şi a lăcaşului de rugăciune ce şi-l doreau înălţat cât mai repede. Îndureraţi de lipsurile financiare, dar încrezători în ajutorul divin, săraci în averile lor, dar bogaţi în speranţe, ei au aşteptat 11 ani, până în ziua de astăzi, să-şi poată înălţa rugăciunile în „biserica cea mare”, cu altar sfinţit.
Astăzi este ziua mult aşteptată. Este ziua în care galatenii ieşeni urcă din demisolul clădirii în nava cea mare a bisericii şi trec prin sfântul altar, luminos şi îmbodobit de sărbătoare. Este bucuria locuitorilor celor două cartiere, dar şi a altor ieşeni, prezenţi încă de dimineaţă la slujbele oficiate în cadrul zilei liturgice şi, desigur, la cea de sfinţire, programată între orele 11.00-13.00. Bucuria pe care o vor fi avut-o creştinii din primele secole, când au ieşit la lumină, o au azi şi credincioşii ieşeni din această parohie, prezenţi la sfinţirea impunătorului lor lăcaş de rugăciune.
De altfel, cu prilejul documentării noastre de zilele trecute, pe şantierul bisericii, am văzut consemnate foarte multe nume de enoriaşi din parohie, care se interesau nu numai de stadiul pregătirilor, dar îşi exprimau şi dorinţa de a da ajutor la finalizarea lucrărilor, fie material, fie financiar. Şi în 15 august, la hramul bisericii aflate în faza finală a lucrărilor, şi în zilele din urmă, când se făceau pregătirile de sfinţire, am întâlnit aici chipuri mai senine ca oricând, mai luminoase, mai fericite. Mulţumiţi că visul lor s-a împlinit, că au deja ca lăcaş de rugăciune o maiestuoasă biserică, ce domină împrejurimile. O biserică înălţată prin rugăciunile lor şi prin ajutorul Maicii Domnului, fapt ce dovedeşte puterea credinţei lor.
Cult şi cultură în parohia Galata
Având în vedere amploarea şantierului bisericesc din Calea Galatei, s-ar fi putut gândi că obligaţiile şi angajamentele de zi cu zi ale celor doi preoţi slujitori, Mihai Stoleriu şi Adrian Dinu, ale Consiliului şi Comitetului parohial, precum şi ale enoriaşilor din parohie, se rezumă doar la oficierea şi participarea la principalele slujbe. Am aflat că, o dată cu înălţarea bisericii, a început, în jurul acesteia, şi o intensă viaţă culturală, misionară şi caritabilă, iniţiativele preotului paroh şi ale consiliului parohial fiind susţinute şi stimulate de enoriaşi. Aceasta pentru că preoţii slujitori, credincioşii şi oameni de cultură, care li s-au alăturat încă de la sfinţirea locului viitoarei biserici, au înţeles că între Revelaţie şi cultură există, datorită Bisericii, o legătură de nedesfăcut, determinată, pe de o parte, de faptul că Evanghelia are nevoie de cultură pentru a se coborî în complexitatea realităţilor veacului, astfel încât harul divin să aducă roadă îmbelşugată. Dar, pe de altă parte, nici cultura nu se poate dispensa de Revelaţia divină, care arată omului calea către comuniunea de viaţă eternă cu Dumnezeu şi îi împărtăşeşte puterea necreată în vederea acestui scop.
Tocmai de aceea, având convingerea că adevărata cultură izvorăşte doar din credinţă, academicieni şi profesori doctori, preoţi şi laici - printre care Mircea Păcurariu, Constantin Ciopraga, Gheorghe Popa, Virgil Cotea, Alexandru Husar, Constantin Cucoş, Gheorghe Macovei, Virgil Cuţitaru, Codrin Liviu Cuţitaru, Emilian Popescu şi alţii - au răspuns şi răspund constant solicitărilor parohului, el însuşi un erudit, privind organizarea, în mod constant, în încăperile sumar amenajate de la demisol, a unor interesante şi atractive activităţi educative. Aceste activităţi se adresează tuturor credincioşilor, dar mai ales tinerilor, elevi şi studenţi. Din 1997, de când este ţinută evidenţa, la biserica din Galata s-au organizat, până în prezent: 50 de convorbiri spirituale, 10 simpozioane, 14 seri de rugăciune şi meditaţie, 4 convorbiri cu tinerii, 3 seminarii, 5 concerte şi 2 expoziţii de icoane. Iar dacă aruncăm o privire pe tematicile abordate, vom constata, în mod surprinzător, că cele mai multe dintre acestea depăşesc cu mult nivelul unei parohii, ele înscriindu-se în rândul celor de talie naţională şi chiar internaţională. Spre exemplificare, menţionăm câteva dintre cele mai recente: „Valorile creştine, în perspectiva Europei unite” (seminar); „Hristos şi tinerii”, „Cunoaşterea de sine”, „Valorile creştine - fundament al unei societăţi împlinite”, „Globalizare - mondializare” (seri de rugăciune şi meditaţie); „Frumosul - calea spre Dumnezeu”, „Imaginea şi ideea de sacru, stimulente ale adevăratei moralităţi”, „Rolul tânărului creştin în educaţia şi cultura contemporană” (convorbiri spirituale); „Misiune şi mărturie creştină la începutul mileniului III”, „Educaţia creştină” (simpozioane); „Lumină din lumină” (expoziţie de icoane).
La toate acestea, se adaugă activitatea corului de parohie, format din 107 elevi şi studenţi, dintre care 50 dau răspunsurile la Sfânta Liturghie şi participă constant la concertele susţinute în biserică, la căminele de bătrâni şi la spitale; serbările şi minispectacolele religioase susţinute în biserică de către copii de grădiniţă şi elevi de şcoală generală din vecinătatea bisericii; cele 3-5 pelerinaje cu tinerii, organizate anual de către parohie la mănăstiri şi biserici-monumente istorice din ţară; activitatea Atelierului de pictură „Sfânta Teodora de la Sihla”, amenajat tot la demisolul bisericii, care a devenit, în ultimii ani, un spaţiu multifuncţional, atât pentru cult, cât şi pentru manifestările culturale.
„Masa dragostei pentru Hristos”
Dacă asemenea minunate lucruri se întâmplă la o biserică aflată încă în construcţie este pentru că aici, de 17 ani, preoţii şi enoriaşii slujesc lui Hristos cu dragoste în inimi. Într-o vreme în care este „greu pentru Biserică să vâslească pe apele acestei lumi atât de secularizate, când puternicii lumii nu se îngrijesc de dimensiunea veşniciei” - cum spunea cândva fericitul întru adormire patriarhul Teoctist -, în parohia din Galata, Liturghia este continuată de activitatea misionară, cultural-educativă şi filantropic-caritativă. Cu aceeaşi bucurie cu care preoţii şi credincioşii participă la slujbele de cult şi se întâlnesc la activităţile culturale, ei se îngrijesc şi de cei săraci, oferindu-le mâncare, sâmbătă de sâmbătă. În cadrul programului „Masa dragostei pentru Hristos - masa dragostei pentru săraci”, parohia oferă mâncare la 165 de persoane.
Puterea acestei tinere şi mature parohii vine din dragostea pentru Hristos, din jertfelnicia şi smerenia preoţilor Mircea Stoleriu şi Adrian Dinu, a familiei epitropului Pavel Lefter, a epitopului Dumitru Costel, a profesorilor doctori Eugen Horoba şi Daniel Scutiman, precum şi a celorlalţi membri ai Consiliului şi Comitetului parohial, în fapt a tuturor celorlalţi enoriaşi. Aici, slujirea la sfântul altar se îngemănează atât de fericit cu spiritualitatea şi cultura, cu misionarismul şi filantropia. Cu toţii îl slujesc pe aproapele cu credinţa că nu e departe momentul când, pe Calea Galatei, în catedrala lor maiestuoasă, terminată în totalitate, cerul se va întâlni cu pământul.
.jpg)
