Averea Bisericii, coşmar pentru Televiziunea Română

În legătură cu emisiunea-dezbatere cu tema "Averea Bisericii" difuzată în cadrul emisiunii Cu ochiiân 4 pe canalul TV România 1 în seara de 30 martie 2011, Patriarhia Română face următoarele precizări:

Aşa cum au remarcat numeroşi telespectatori, emisiunea a fost agresivă, lipsită de obiectivitate şi de profesionalism, arătând, de fapt, reaua intenţie a realizatorilor prin prezentarea trunchiată şi tendenţioasă a informaţiilor cu scopul vădit de a discredita Biserica în contextul crizei economice actuale.

Această atitudine a reieşit inclusiv din prezentarea promoţională agresivă a emisiunii cu scopul creării percepţiei în opinia publică a faptului că Biserica ar deţine proprietăţi uriaşe folosite în scopuri nedeclarate. Averea Bisericii a fost prezentată hiperbolic şi chiar ridicol, ca un fel de "tsunami pecuniar", care a devenit un coşmar-obsesie pentru politica editorială a televiziunii naţionale.

Chiar dacă în urmă cu aproape o lună, într-un interviu de peste o oră acordat domnului Daniel Georgescu, reporter TVR, preotul jurist Ionuţ Corduneanu, vicar patriarhal administrativ, având datoria de a arăta transparenţă şi respect pentru opinia publică, a explicat pe larg care sunt proprietăţile şi sursele de venituri ale Bisericii Ortodoxe Române necesare acoperirii cheltuielilor crescânde pentru construirea, consolidarea şi restaurarea lăcaşurilor de cult în majoritate aflate în patrimoniul cultural-naţional, pentru întreţinerea acestora, precum şi pentru susţinerea lucrării pastoral-educaţionale şi social-filantropice a Bisericii în favoarea societăţii româneşti, realizatorii emisiunii cu tema "Averea Bisericii" au prezentat, aproape obsesiv, sume de bani ireale şi proprietăţi fabuloase pe care le-ar deţine Biserica. De exemplu, în timpul emisiunii s-a făcut afirmaţia falsă că Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor ar fi primit deja suprafaţa de pădure (116.000 hectare, corect 166.000 hectare) pentru care se judecă în instanţă de mai mulţi ani, fără câştig de cauză De asemenea, în mod suspect problema restituirii proprietăţilor bisericeşti naţionalizate de către Stat, care ar reprezenta un act de dreptate şi o soluţie durabilă pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare a cultelor, a fost sistematic evitată de moderator, domnul Cornel Mihalache.

În acelaşi timp, s-a remarcat atitudinea pătimaşă şi partizană a acestuia, precum şi a unora dintre invitaţii ostili Bisericii, deranjaţi de faptul că Biserica Ortodoxă Română se bucură de încredere din partea majorităţii populaţiei, mai ales pentru că Biserica păstrează identitatea spirituală a neamului românesc şi nu primeşte directive şi sprijin financiar din străinătate.

Este surprinzător şi regretabil faptul că tocmai postul naţional de televiziune, TVR, susţinut financiar în majoritate de către contribuabili de credinţă ortodoxă, atacă Biserica naţională a poporului român pe tema sprijinului acordat acesteia de către Statul român. Or, salariile celor care lucrează în Televiziunea Română, plătite de la bugetul de Stat, sunt incomparabil mai mari decât sprijinul salarial acordat de Stat personalului deservent al Bisericii Ortodoxe Române. În acelaşi timp, suma de la bugetul de Stat alocată celor şase componente ale Televiziunii Române (circa două sute milioane lei) este aproape egală cu sprijinul salarial alocat de Stat Bisericii Ortodoxe Române (aproximativ două sute zece milioane lei), deşi contribuţia reală a Bisericii la viaţa spirituală, cultural-educaţională şi social-filantropică a comunităţilor locale din ţară şi din diaspora română este incomparabil mai mare şi mai eficientă.

Adesea, sprijinul salarial foarte modest acordat în prezent de Stat preoţilor din parohii este chiar mai mic decât impozitul plătit de aceştia către bugetul de Stat pentru salariul lor integral, deşi acest salariu nu mai poate fi realizat în multe localităţi, întrucât contribuţia credincioşilor a scăzut dramatic din cauza fenomenului migraţiei, şomajului şi sărăcirii populaţiei.

În concluzie, considerăm că datoria Televiziunii naţionale nu este aceea de a tensiona în mod artificial relaţiile dintre Stat şi Biserică, nici de a diminua şi submina capacitatea de acţiune a Bisericii, astfel încât aceasta să nu mai poată ajuta spiritual şi social poporul român, atât de umilit astăzi de factori interni şi externi dornici de profit imediat sau pe termen lung, tocmai pentru că acest profit se obţine în defavoarea sa.

(Biroul de presă al Patriarhiei Române)