Mănăstirea Ghighiu de lângă municipiul Ploiești și-a sărbătorit hramul vineri, 7 mai 2021, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. În mijlocul obștii monahale și al pelerinilor care au venit să ia apa sfințită de la izvorul vindecător din incinta așezământului monahal și să se închine Icoanei Maicii Domnului „Siriaca”, s-a aflat Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, care a săvârșit Sfânta Liturghie și slujba de Sfințire a apei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
La orele dimineții, credincioșii s-au așezat la rând pentru a-i aduce Născătoarei de Dumnezeu laudă și mulțumire și a-i cere ajutorul în nevoi, bucurându-se de ziua caldă și de florile îmbietoare de primăvară, care le-au făcut așteptarea mai ușoară. Deși au venit în număr mare, de-a lungul întregii zile a domnit o stare de liniște, ordine și evlavie.
La această mănăstire a fost cinstită în mod deosebit și Icoana Maicii Domnului „Siriaca”, adusă din Patriarhia Antiohiei în România în anul 1958, care a fost așezată spre închinare în biserica așezământului.
La Altarul de vară al mănăstirii, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie. Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu ierarhul au făcut parte părintele arhimandrit David Petrovici, stareț al Mănăstirii Caraiman și exarh pentru zona de munte a Arhiepiscopiei Bucureștilor; protosinghelul Iustin Bulimar, starețul Mănăstirii Plumbuita; părintele Adrian-Cosmin Matei, protoiereu al Protopopiatului Ploiești Nord; părintele Mihăiță Stroe, protoiereu al Protopopiatului Ploiești Sud, precum și alți slujitori.
În cuvântul de învățătură rostit, ierarhul a vorbit despre istoria descoperirii apei binecuvântate de Maica Domnului, care a dat Ortodoxiei sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. „Pe la jumătatea secolului al 5-lea, un tânăr general a ieșit din Constantinopol pentru a se plimba în jurul orașului, într-o pădure. Aici a întâlnit un bătrân orb care se rătăcise și însetase. L-a rugat pe acest general să-i dea apă să bea și să-l ducă în oraș. A început să caute generalul apă prin pădure și nu a găsit. Disperat că bătrânul era deshidratat, a văzut deodată pe Maica Domnului, care i-a spus să meargă mai la adâncul pădurii, unde va găsi o apă tulbure, iar de acolo să ia cu palmele și să-i potolească setea bătrânului și să-i spele ochii. El a făcut acest lucru și orbul s-a vindecat. Acest general, pe numele său Leon, în anul 457 a devenit împăratul Imperiului Bizantin, domnind vreme îndelungată. În cinstea minunii, a zidit pe locul unde a aflat acel izvor o biserică, unde mulți creștini se duceau și primeau tămăduire prin rugăciunile și mijlocirile Maicii Domnului. Un secol mai târziu, și împăratul Justinian cel Mare s-a îmbolnăvit de o boală grea și a găsit tămăduirea la izvorul acesta făcător de minuni al Maicii Domnului. De aceea, a înlocuit biserica modestă zidită de Leon I și a ridicat o adevărată catedrală, care a rezistat aproape 1.000 de ani. Au distrus-o turcii când au cucerit Constantinopolul în anul 1453. Mai târziu, în secolul 19, avea să fie rezidită și astăzi este loc de pelerinaj pentru creștinii ortodocși din toată lumea”, a reliefat Preasfinția Sa.
De asemenea, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a explicat că sărbătoarea Izvorului Tămăduirii ne îndeamnă la cultivarea credinței, subliniind că Dumnezeu a pregătit pentru creștini numeroase izvoare de tămăduiri, care revarsă asupra noastră darurile Duhului Sfânt: „Praznicul de astăzi ne îndeamnă să credem cu toată inima în adevărul Învierii din morți a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și ne îndeamnă să cultivăm credința că și pentru noi, ca și pentru orbul vindecat prin gustarea din apa izvorului arătat de Maica Domnului viitorului împărat Leon, Dumnezeu a pregătit și ne-a lăsat multe izvoare ale tămăduirilor și ale darurilor Duhului Sfânt: Euharistia, tainele, slujbele Bisericii prin care ni se comunică nouă, credincioșilor, în chip nevăzut darurile Duhului Sfânt. Să cultivăm această credință și să ne apropiem întotdeauna de sfintele icoane făcătoare de minuni, de moaștele sfinților, care și ele devin izvoare și chivote de sfințenie, de vindecare spre viața veșnică. Atunci ne vom împropria toată această bogăție de daruri pe care Duhul Sfânt, Vistierul Bunătăților, ni le oferă celor care ne apropiem cu inimă curată și cu credință deplină”.
La finalul Sfintei Liturghii, în bătăi de toacă și sunet de clopot, soborul de slujitori, monahiile prezente și psalții au mers în procesiune către agheasmatarul mănăstirii, cântând stihirile Canonului Învierii, unde a fost săvârșită slujba Sfințirii apei după rânduiala din Vinerea Luminată, binecuvântând poporul prezent la slujbă cu agheasmă.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, dirijați de arhidiaconul protopsalt Mihail Bucă.
Vindecările săvârșite aici de-a lungul istoriei arată că binefacerile Maicii Domnului se revarsă asupra mănăstirii și pelerinilor atât prin icoana făcătoare de minuni, cât și prin apa tămăduitoare a acestui izvor, Mănăstirea Ghighiu devenind astfel un loc de reculegere și rugăciune binecuvântat pentru pelerini.
.jpg)
