Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Binecuvântarea lucrărilor la biserica din Sasca Română, județul Caraș-Severin
În Duminica a 2-a după Rusalii, a Sfinților Români, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, a fost alături de comunitatea parohială din Sasca Română, aflată în cuprinsul Protopopiatului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin. Ierarhul a vizitat parohia deoarece în ultima perioadă s-au efectuat lucrări la Biserica „Nașterea Maicii Domnului”. Episcopul Caransebeșului a binecuvântat lucrările de înfrumusețare săvârșite la sfântul locaș, după care, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie.
„Avem aici o tradiție bisericească și spirituală frumoasă. Nu în zadar la Sasca Română au fost dintotdeauna români ortodocși care și-au iubit Biserica strămoșească și bineînțeles și-au iubit țara. I-am cinstit astăzi pe sfinții care au binecuvântat acest spațiu carpato-danubiano-pontic, de la Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat și până la sfinții cuvioși din secolul 20 și sfinții martiri și mărturisitori din închisorile comuniste. I-am rugat pe aceștia la Sfânta Liturghie să ne ocrotească pe mai departe țara noastră și pe toți românii”, a subliniat Preasfințitul Părinte Episcop Lucian.
Au participat numeroși credincioși la această sărbătoare importantă pentru comunitatea din Sasca Română. Preasfințitul Părinte Episcop Lucian l-a hirotesit sachelar pe părintele paroh Nicolae Udrescu, iar ctitorilor și binefăcătorilor le-a oferit Diploma de excelență „Episcop Iosif Traian Bădescu”.
Biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” din Sasca Română a fost construită în 1771, în stil baroc simplu, pe fundație din piatră, cu zidurile din piatră și cărămidă, cu bolta din lemn și acoperiș din lemn acoperit cu tablă. S-a ridicat în locul unei biserici mai vechi din lemn, de la care s-a păstrat chivotul.
Iconostasul este pictat pe piele de capră și fixat pe tâmpla de lemn în stil neobizantin, pe la 1758, de către un pictor sârb din Biserica Albă, fapt care conduce la ipoteza că biserica actuală este refăcută pe la 1771 și vechea tâmplă a fost mutată din biserica mai veche din lemn în cea nouă.