„Binele trebuie săvârşit şi în zi de lucru, şi în zi de sărbătoare”

În Duminica a 27-a după Rusalii (Tămăduirea femeii gârbove), Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, în care a subliniat faptul că, în esenţă, Evanghelia citită în cadrul Sfintei Liturghii (Luca 13, 10-17) ne arată că binele trebuie săvârşit în orice vreme. De asemenea, Preafericirea Sa a vorbit despre viaţa şi minunile Sfântului Ierarh Nicolae, întrucât anul acesta sărbătoarea Arhi­episcopului Mirelor Lichiei a căzut duminica.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Evanghelia tămăduirii sau vindecării femeii gârbove a fost rânduită spre a fi citită în această perioadă a Postului Naşterii Domnului pentru a ne arăta că trebuie să săvârşim fapte bune de milostenie şi să-i ajutăm pe cei din jurul nostru care se află în suferinţă. „Această femeie care de optsprezece ani avea o neputinţă, era gârbovă, este un model de credinţă întru răbdare. Deşi era bolnavă, ea venea la sinagogă să se roage în fiecare sâmbătă. Deşi nu putea privi cerul, ci doar pământul, ea avea sufletul drept, înălţa sufletul spre cer prin rugăciune şi nădejde în Dumnezeu. Această femeie nu a cerut nimănui nimic. Nu a cerut nici un ajutor, ci doar întru răbdare se ruga, ascultând cuvântul Domnului din citirea Sfintelor Scripturi. Mântuitorul o vindecă pe această femeie gârbovă de optsprezece ani, nu pentru că cineva L-a rugat, ci în iubirea Lui milostivă, cunoscând sufletul drept al acestei femei şi răbdarea ei întru credinţă, i-a ridicat sarcina cea grea a neputinţei”, a arătat Preafericirea Sa.

Femeia gârbovă, un dascăl al recunoştinţei

Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat apoi că femeia gârbovă de optsprezece ani, vindecată de Mântuitorul Iisus Hristos, este pentru noi şi un dascăl al recunoştinţei, deoarece îndată ce a fost tămăduită „s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu” (Luca 13, 13). „De reţinut este faptul că Mântuitorul o numeşte pe această femeie fiică a lui Avraam (Luca 13, 16), ceea ce înseamnă fiică a credinţei, pentru că Avraam este considerat părintele credinţei. Evan­ghelia ne cheamă pe toţi să ne ridicăm din gârbovenia sufletului adusă de păcat, care devine o povară asupra sufletului ce nu-l lasă să se ridice suficient spre a-L lăuda pe Dumnezeu”, a mai spus Preafericirea Sa. Părintele Patriarh Daniel a vorbit şi despre modul în care omul se poate îndrepta duhovniceşte din gârbovirea sufletească: „Această ridicare duhovnicească se săvârşeşte acum prin mai multă spovedanie, prin mai multă rugăciune, prin mai deasă împărtăşire cu Sfintele Taine şi prin mai multe fapte de milostenie. Evanghelia ne arată că binele trebuie săvârşit şi în zi de lucru, şi în zi de sărbătoare. În orice moment trebuie să săvârşim fapte ale iubirii milostive faţă de semenii noştri”.

Sfântul Ierarh Nicolae arată bunătatea lui Dumnezeu-Tatăl

În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre viaţa Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei: „Acest sfânt a trăit la sfârşitul secolului al 3-lea şi în prima parte a secolului al 4-lea. S-a născut pe la anul 270 într-o cetate numită Patara din Asia Mică. Părinţii lui se numeau Teofan şi Nona, dar ei au murit din cauza unei epidemii, cum ar fi epidemia aceasta din zilele noastre, pe când pruncul Nicolae avea o vârstă foarte fragedă. A fost crescut de unchiul său, care avea acelaşi nume, Nicolae, şi era episcop al cetăţii Patara, deci unchiul l-a crescut pe nepot, oferindu-i o educaţie aleasă, învăţându-l dreapta credinţă şi săvârşirea faptelor bune”. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că Sfântul Nicolae împreună cu Sfântul Spiridon al Trimitundei şi cu diaconul Atanasie din Alexandria au apărat dreapta credinţă şi l-au mustrat pe Arie la Sinodul I Ecumenic din anul 325: „Sfântul Ierarh Nicolae este numit în troparul său îndreptător credinţei sau dreptar al credinţei, tocmai pentru că a apărat dreapta credinţă în faţa ereziei. El a săvârşit minuni în timpul vieţii şi după moarte, iar prin minunile sale el a arătat milostivirea sa”.

De asemenea, Patriarhul României a precizat că Sfântul Ierarh Nicolae este ajutător al orfanilor, al bolnavilor, al oamenilor aflaţi în dificultăţi, dar mai ales este prieten al copiilor: „Sfântul Ierarh Nicolae arată bunătatea lui Dumnezeu-Tatăl. El este perceput de copii ca un sfânt milostiv, dăruitor şi ca un prieten discret. El este un om al faptelor bune făcute cu smerenie, fără dorinţă de afişare. El este în istorie simbolul generozităţii”. Părintele Patriarh a mai reliefat faptul că Sfântul Ierarh Nicolae este un dascăl al milosteniei, atât pentru Răsărit, cât şi pentru Apus: „În anul 1087, pentru a nu fi profanate de musulmani, moaştele sale au fost mutate de la Mira Lichiei la Bari, în Italia, unde se află şi astăzi. Deasupra moaştelor sale se află o candelă cu două făclii, arătând că el este luminător şi dascăl al milosteniei atât pentru Răsărit, cât şi pentru Apus”. Preafericirea Sa a amintit şi faptul că un fragment din mâna Sfântului Ierarh Nicolae se păstrează la Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din Bucureşti, acesta fiind adus în Ţara Românească prin dărnicia voievodului Mihai Viteazul.

Totodată, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că în Bucureşti se află 44 de biserici puse sub ocrotirea Sfântului Nicolae. „Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt al Capitalei României. Cum se explică aceasta? Prin faptul că bucureştenii au înţeles că esenţa vieţii creştine este bunătatea inimii, este milostenia. Bucureşti, oraşul bucuriei cum s-a numit în secolele trecute în limba greacă, este un oraş al bucuriei în măsura în care rămâne un oraş al milosteniei, al binefacerii”, a subliniat Patriarhul României. La final, Preafericirea Sa i-a felicitat pe toţi cei care poartă numele de Nicolae sau derivate din acest nume, ca: Nicuşor, Nicu, Nicoleta ş.a.