Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, Predeşti

Comuna Predeşti se află la 15 kilometri vest de Craiova, pe ruta Breasta-Brabova-Vânju Mare. În duminici şi sărbători, bătrânii şi tinerii îşi îndreaptă paşii spre singura biserică din sat şi pe care Ministerul Cultelor a declarat-o monument istoric în anul 1990.

Mergând pe firul istoriei, documentele arată că satul şi-a luat numele de la un oarecare Preda, care s-a aşezat primul pe locurile acestea. Bătrânii satului povestesc că, pe Valea Mare (Valea Vişinului), Mircea cel Bătrân pregătea "pedestrimea" în vederea marii lupte de la Rovine. Oştenii voievodului muntean, văzând că locurile acestea bogate erau pustii, şi-au adus familiile din satele de sub munte (Predeşti-Pesceana-Vâlcea) şi s-au aşezat pe aceste meleaguri, numindu-le sugestiv Pedeştri (Predeşti), întemeind mai târziu şi un lăcaş de închinare.

Predeştii de altădată

Prima atestare documentară a satului Predeşti datează din anul 1532 (21 iulie), când Vlad-Necatul, voievod al Ţării Româneşti, dăruieşte Mănăstirii Seaca-Muşateşti moşii în Predeşti. În vatra satului exista un loc numit "La spânzurători", unde-şi primeau osânda, din vechime şi până în zilele noastre, hoţii din această zonă.

În documentele vechi din secolele al XVI-lea şi al XIX-lea găsim satul Predeşti aparţinând mai multor proprietari: Radu Craiovescu, feciorul lui Neagoe Ban, Radu-postelnic şi fiicei sale Maria, Şerban-vornic, apoi fiului acestuia, Radu Şerban, care a domnit între 1602 şi 1611. În 1772, satul aparţinea lui Stoica Bengescu, de la care trece în stăpânirea lui Fota Vlădoianu. Acesta din urmă, împreună cu fiul său, Ioniţă Clucer, a strămutat locuitorii pe vatra actuală a satului, ridicând apoi şcoala, primăria şi biserica. În memoriile generalului Bauer, satul apare cu o biserică, o curte de piatră şi trei mori. Polcovnicul Ioan Solomon a scos satul Predeşti de pe văi şi a grupat gospodăriile pe platoul "Gogoşeni", extinzându-se apoi treptat în toate uliţele existente.

Bisericile din Predeşti

În prima cartografie a judeţului Dolj, întocmită la porunca Divanului Ţării Româneşti, în anul 1830, la Predeşti sunt menţionate două biserici: una în cătunul Dia (Predeştii Mici), construită din lemn, cu hramul "Sfântul Nicolae", şi alta, tot din lemn, în satul Predeşti, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului".

Biserica din Dia a fost ridicată de protopopul Anghel Constantin, ginerele negustorului şi proprietarului craiovean Hristea Belivacă. Cea din Predeşti, aşezată mai la sud de cea actuală, cu aproximativ 300 de metri, pe locul numit şi astăzi "Biserica veche", a dăinuit până în preajma anului 1900, când, sub jugul vremii, s-a prăbuşit, în jurul ei aflându-se şi vechiul cimitir al satului.

Despre actuala biserică, pisania originală ne spune următoarele: "Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, ziditu-s-a din temelie această biserică, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în anul mântuirii 1890-1892, cu înalta binecuvântare a PS Episcop Ghenadie, întâiul Emiceanu, din contribuţia locuitorilor comunei Predeşti, în frunte cu proprietarul locului, Ioniţă Gh. Matei (Gogu), ctitorul de seamă al acestui sfânt lăcaş." Pictura iniţială a fost executată de pictorii: Gheorghe Leoveanu, Jan Lişteveanu şi Tudor Gheorghe, în anul 1926.

Restaurări de-a lungul vremii

Biserica a suferit mari avarii în urma cutremurelor din anii 1912, 1926 şi 1940, fiind reparată de preoţii Grigore Mihalache şi Petre Pătrună.

Mai târziu, a venit rândul preotului paroh Marin Cornigeanu s-o readucă la starea iniţială, în urma cutremurului din 4 martie 1977, executând acoperirea bisericii cu tablă zincată şi repictarea, cu ajutorul artiştilor Ştefan Calopăreanu şi Ion Bârsan.

Biserica a fost resfinţită în timpul mitropolitului Nestor Vornicescu, după cum se menţionează în a doua pisanie: "S-a resfinţit azi, 31 octombrie 1982, de către IPS Nestor Vornicescu, arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei, protopop al Protopopiatului Craiova I Nord, Dolj, fiind P.C preot Ilie Budin, preot paroh P.C Marin Cornigeanu, cântăreţ pensionar Albăstroiu Florea, epitrop Ciucea Vasile". Această pisanie, aşezată în pronaosul bisericii, este scrisă cu vopsea pe zid.

Biserica se află astăzi în curs de reconsolidare şi restaurare. Este construită din cărămidă, inclusiv fundaţiile. În pronaos, o scară din lemn duce la cafasul bisericii, cu două ferestre pe partea de vest, ce dau în pridvorul deschis. Bolta bisericii este închisă, iar pe acoperiş se găsesc trei turle de lemn: două deasupra pronaosului şi alta pe naos, îmbrăcate în tablă zincată.

Slujitori la altarul bisericii din Predeşti

Şirul preoţilor slujitori la Biserica Predeşti este deschis de părintele Ilie Gioroceanu, care a păstorit între anii 1880 şi 1904, în timpul slujirii sale ridicându-se biserica. I-au urmat, din tată-n fiu, Ioan G. Păunin (cap de răzvrătiţi în timpul Răscoalei din 1907) şi Gheorghe Păunin, fiul. S-au remarcat în continuare, printr-o activitate exemplară, preoţii Grigore Mihalache (1919-1927), pr. Petre Pătrună (1927-1971), pr. Marin Cornigeanu (1971-1983), pr. Stelian Ţuicu (1983-2002), pr. iconom-stavrofor Stancu Tuiu, actualul preot paroh de la 1 septembrie 2002, alături de părintele Marin Birin.

Memoria parohiei păstrează, în adâncă cinstire, numele şi faptele unor cântăreţi înzestraţi: Ioan Popescu, Ioan I. Săceanu, Ştefan D. Mustăţea, Ioan Istudor, Florea Albăstroiu, Constantin Ciuluvică şi, în prezent, Gheorghe Ionescu.

Între activităţile cultural-religioase ale parohiei menţionăm editarea, din anul 2000, a mai multor numere din revista "Cuvântul parohiei", sub îndrumarea preotului Tuiu Stancu, precum şi constituirea grupului de tineri ATCO "Emanuel".

În sfântul lăcaş au fost păstrate şi cinstite cu evlavie, din 2003 până în 2009, părticele din moaştele Sfintei Mare Muceniţe Tecla, aduse din Siria. Racla cu sfintele moaşte a fost dăruită bisericii din Predeşti de părintele protosinghel Iustinian Cârstoiu, fiul al satului şi profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. Astfel, în această vatră strămoşească doljeană, respectarea credinţei şi a tradiţiei a constituit o prioritate în toate timpurile.