Biserica armeană din Iaşi, resfinţită de Patriarhul Suprem al Tuturor Armenilor

Biserica armeană „Sfânta Maria“ din Iaşi a fost resfinţită ieri în prezenţa autorităţilor centrale, locale, dar şi a credincioşilor de către Sanctitatea Sa Karekin al II-lea, Catolicos şi Patriarh Suprem al Tuturor Armenilor.

Programul liturgic a început cu slujba de resfinţire. Patriarhul Karekin al II-lea a ajuns la Biserica „Sfânta Maria“ la ora 10:00 şi a fost aşteptat de preoţi şi diaconi la poarta vechii aşezări-monument. După ce i-a binecuvântat pe oameni, Sanctitatea Sa a început ritualul de resfinţire a singurei biserici armene din Iaşi.

Preotul-vicar dr. Hayazat Mardikyan ne-a explicat ritualul special de resfinţire a bisericii: „La început, Catolicosul îngenunchiază în faţa uşilor bisericii, iar în acest timp se intonează anumite cântări sau, mai bine zis, rugăciuni prin care se cere milostivire de la Dumnezeu. Catolicosul înfige cheia de trei ori, după care se deschide uşa. Apoi, am mers la sfântul altar şi cu sfântul meron (n.r: mir), aşa cum se zice în limba armeană, se sfinţeşte sfântul altar şi cele două părţi laterale. Apoi s-a sfinţit soleea bisericii, locul în care urcă preotul sau episcopul când slujeşte. După aceea se duce în locul unde se botează copiii şi se sfinţeşte acel loc. După aceea, Catolicosul sfinţeşte cu crucea sa toată biserica şi rosteşte cu voce tare numele bisericii. Biserica a fost sfinţită cu mirul sfinţit în urmă cu o lună, în Armenia. La fiecare şapte ani, toţi arhiepiscopii armeni vin în Armenia şi se săvârşeşte slujba de sfinţire a mirului“.

După slujba de resfinţire, a fost citit cuvântul de binecuvântare din partea Sanctităţii Sale, Catolicosul tuturor armenilor, Karekin al II-lea, iar apoi IPS Arhiepiscop al Armenilor din România şi Bulgaria, Dirayr Mardikyan, a primit un însemn al Bisericii Armene, după care a adresat un cuvânt de învăţătură.

Recunoştinţă pentru autorităţile statului român

Atât slujba de resfinţire, cât şi Sfânta Liturghie, care a fost oficiată de preotul-vicar dr. Hayazat Mardikyan, au avut loc în limba armenească. Catolicosul Karekin al II-lea a oferit la finalul programului liturgic câte o cruciuliţă tuturor celor care au asistat la cele două slujbe. „Cu voinţa lui Dumnezeu am venit astăzi aici pentru a împlini resfinţirea bisericii «Sfânta Maria», care, de 600 de ani, la sfântul său altar emană credinţa atât pentru fii poporului armean, cât şi pentru fiii poporului român. Şi noi dăm slavă lui Dumnezeu că fiii noştri, cu puterea credinţei, au putut să păstreze atâtea secole această biserică deschisă şi strălucitoare. Astfel, iată, acum, această biserică îşi continuă apostolatul, propovăduirea printre credincioşi. În această zi, noi vrem să aducem cuvântul nostru de apreciere şi de recunoştinţă pentru autorităţile statului român, pentru atitudinea lor ocrotitoare şi ajutătoare faţă de fiii neamului nostru armenesc, care sunt, în acelaşi timp, nobili cetăţeni. Dumnezeu să apere şi să protejeze Armenia şi România, popoarele armean şi român, şi să întărească relaţiile seculare de dragoste şi de credinţă“, a subliniat Sanctitatea Sa Catolicosul Karekin al II-lea, într-o declaraţie de presă făcută după ce a ieşit din Biserica Armeană „Sfânta Maria“.

Biserica armeană „Sfânta Maria“, construită în anul 1395, a fost reconsolidată în ultimii doi ani cu bani primiţi de la Guvernul României. Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, armean de origine, care a asistat ieri la cele două slujbe, a fost cel care s-a implicat activ în alocarea de fonduri pentru restaurarea lăcaşului de cult al comunităţii armeneşti din Iaşi.

Specificitatea Bisericii Armene

Armenia (ţară situată între Munţii Caucaz, Marea Caspică şi Marea Neagră) este primul stat creştin din lume, creştinismul fiind adoptat ca religie de stat în anul 301. Centrul spiritual al armenilor din toată lumea este la Etchmiadzin, unde îşi are sediul Patriarhul Suprem (catolicos).

Biserica Armeană face parte din grupul Bisericilor numite „Ortodoxe Orientale“. Aceste biserici creştine de tradiţie răsăriteană îşi fundamentează învăţătura de credinţă doar după primele trei Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe (Niceea, Constantinopol şi Efes), respingând definiţiile dogmatice ale Sinodului Ecumenic de la Calcedon (451). În Biserica Ortodoxă, bisericile orientale, din care face parte şi cea armeană, sunt numite necalcedoniene sau monofizite.

Din punct de vedere al ritualului şi al practicilor bisericeşti, deosebirile dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Armeană nu sunt foarte mari, întrucât, în momentul despărţirii, elementele esenţiale ale cultului creştin răsăritean erau deja fixate.

Chiar dacă de 1.500 de ani nu există comuniune euharistică între Biserica Ortodoxă şi cea Armeană, dialogul teologic, în ultima vreme foarte intens între cele două Biserici, caută să lămurească în ce masură nefericita despărţire petrecută în secolul al V-lea n-a fost cauzată mai degrabă de unele probleme de limbaj teologic, decât de accepţiuni dogmatice diferite. Pe teritoriul ţării noastre, armenii s-au aşezat începând din secolele XI-XII, unde au găsit o atmosferă propice practicării îndeletnicirilor lor tradiţionale, în condiţii de toleranţă religioasă. Armenii aşezaţi în Transilvania încă din secolul al XI-lea s-au unit din punct de vedere religios cu Biserica Catolică. Prin Legea Cultelor din 1928, cultul armean a fost recunoscut de către Statul român ca făcând parte dintre bisericile istorice din ţară.