Biserica Brânduşa din Craiova, trei secole de istorie

La intersecţia străzii Brânduşa cu Madona Dudu se află Biserica Brânduşa. Biserica, monument istoric şi de arhitectură, poartă hramurile „Sfântul Ierarh Nicolae“, „Sfânta Cuvioasă Parascheva“, „Sfânta Muceniţă Filoteia“ şi, de la ultima sfinţire (3 iunie 1991), se mai prăznuieşte aici şi hramul primei duminici de după Rusalii, „Toţi Sfinţii“.

Menţionată documentar în anul 1746, când se crede că s-a împărţit oraşul în circumscripţii fiscale, Biserica Brânduşa se află în raza vechii aşezări a urbei, la 200 metri nord-vest de Piaţa Veche, de Casa Băniei şi de Fântâna Purcarului - situată lângă vechiul Han Hurezu. În proximitatea ei, la circa 100 de metri, se găsesc Paraclisul mitropolitan „Maica Precista de la Dud“ şi Muzeul de Istorie. În apropiere, pe strada Baraţi, funcţiona în prima jumătate a sec. XVIII, în timpul stăpânirii austriece (1718-1739), o mănăstire de călugări franciscani - bărăţia -, instituţie care desfăşura o ofensivă de catolicizare în acest centru.

Temeluită pe locul unei biserici din lemn

Anul zidirii Bisericii Brânduşa nu se ştie sigur. Unele documente spun că ar fi fost zidită din temelie la anul 1793, pe locul unei mai vechi biserici de lemn, de ctitorii Ştefan Pârşcoveanu - şetrar, Ioan Brăiloiu - stolnic, Dumitrache Vicşoreanu, Radu Pleşoianu - logofăt şi Radu Măinescu - căpitan. La 1794, sfântul lăcaş este finalizat integral, deschizându-se astfel şirul slujbelor euharistice şi al celorlalte servicii liturgice, indispensabile credincioşilor din această latură a târgului. A rămas memorabilă însemnarea făcută de unul dintre preoţii slujitori din acea vreme, desfăşurată pe 5 file (2, 3, 4, 5 şi 6) ale Mineiului lunii ianuarie, tipărit la Râmnic în 1779. Iată o parte din conţinut: „Acest Mineiu al lunii lui Ghen(ar) este al sfintei Biserici ce se prăznuieşte hramul Sfântului Erarh Nicolae şi Prea Cuvioasa Parascheva din Craiova, ce se cheamă Brânduşa şi am scris eu să se ştie, iunie 4, 1794, Poapa Iovan ot tam“.

În grija familiei Măinescu

Din 1838, grija bisericii revine integral familiei Medelnicerului Scarlat Măinescu. Biserica dobândeşte din această perioadă o serie de elemente, unele păstrate şi astăzi. Aşa se face că, la anul 1855, după unele reparaţii făcute de slugereasa Zanca Măinescu împreună cu fiul său Petre, s-a închis pridvorul, s-au desfiinţat pereţii dintre naos şi pronaos şi s-a repictat biserica. Slujba de sfinţire a fost săvârşită de însuşi Sfântul Ierarh Calinic, pe atunci episcop al Râmnicului - Noului Severin. O altă reparaţie, urmată de resfinţirea Bisericii Brânduşa, va avea loc în 1902, din iniţiativa lui Petre Măinescu şi a episcopului Athanasie Mironescu al Râmnicului - Noului Severin.

Pe vremea mitropolitului Nifon Criveanu, în 1940, preotul paroh Theodor Mirescu a restaurat din nou biserica, făcând rost de fonduri date de Banca Naţională a României. Anul 1977 a adus cu sine o nouă deteriorare a sfântului lăcaş, grav avariat de devastatorul cutremur. În sprijinul ridicării ei din ruină au venit Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional şi Arhiepiscopia Craiovei, precum şi enoriaşii din parohie. Lucrările, coordonate de preotul paroh Vasile Cârstea, au fost făcute sub supravegherea inginerilor Alexandru Coşereanu şi Ion Ruscu, cel de-al doilea fiind şi consilier al acestei biserici. Bucuria resfinţirii s-a împlinit în ziua de 3 iunie 1991, atunci când vrednicul de pomenire mitropolit Nestor Vornicescu, al Olteniei, a venit aici cu toată rânduiala cuvenită şi slujind Sfânta Liturghie. Ca dar pentru biserică şi credincioşi, părintele mitropolit a statornicit alături de celelalte hramuri şi Duminica „Tuturor Sfinţilor“.

Biserica Brânduşa este construită din zid de cărămidă subţire, în formă de corabie (navă), spre est în semicerc, iar spre vest cu pridvor deschis susţinut de patru stâlpi rotunzi de cărămidă. Nu are turle, fiind singura biserică din Craiova construită în acest stil. Altarul, semicircular, este despărţit de naos prin catapeteasma de zid, de sus până jos. În interior, biserica este pardosită cu scândură, iar în pridvor, cu cărămidă în dungă. Forma în care se găseşte astăzi sfântul lăcaş este cea de la întemeierea ei, din 1793. Pictura din 1940 a fost restaurată cu cheltuiala lui Petre A. Măinescu, urmaşul ctitorilor, care a şi înzestrat-o cu strane şi cu tot mobilierul necesar din lemn de stejar sculptat.

La loc de mare cinste în istoria sfântului lăcaş sunt aşezaţi şi cei care au ostenit pentru zidirea sufletească a credincioşilor şi nu numai. Astfel, după construirea bisericii de zid, îi avem pomeniţi pe: pr. Iovan - slujitor al bisericii în anul 1794, pr. Badea Petru Fotescu şi preotul Gheorghe Matei Cutară - ambii pomeniţi în 1836, pr. Marin Dumitrescu, din 1863, pr. Luchian Iliescu - amintit în 1 ianuarie 1915, pr. Theodor Mirescu - 12 august 1934, pr. Alexandru Ionescu - în 1958, pr. Ioan M. Stoian - pomenit ca fiind slujitor aici la anul 1964.

Ultimii doi clerici care au ostenit la altarul Bisericii Brânduşa au fost pr. Vasile Cârstea, din 26 octombrie 1974 până la 1 septembrie 2003, şi actualul preot paroh, Gabriel Sorescu, instalat la data de 1 octombrie 2003. (Gigel Ştefan Dinculeasa)