Biserica „Brânduşa“, în proces de restaurare

Biserica "Sfântul Nicolae" - Brânduşa din Craiova, monument istoric datat cu anul 1793, a intrat de curând într-un proces de restaurare şi recondiţionare a acoperişului. Lucrările se desfăşoară la iniţiativa preotului paroh Gabriel Sorescu, cu sprijinul credincioşilor.

Printre cele mai vechi lăcaşuri de închinare din Cetatea Băniei, Biserica "Sfântul Nicolae" - Brânduşa a parcurs odată cu timpul un interesant şi amplu pelerinaj duhovnicesc, plasat de multe ori la limita dintre bunăstare şi ruină. Fiecare încercare nu a făcut decât să o întărească şi de fiecare dată, cu ajutorul lui Dumnezeu, să o aşeze şi mai temeinic în viaţa credincioşilor craioveni. Situat pe strada Brânduşa, la numărul 10, sfântul lăcaş stă aşezat la numai câţiva paşi de principalele repere istorice ale oraşului Craiova: Piaţa Veche, Hanul Hurezului, Fântâna Purcarului sau Muzeul Olteniei. Distanţa mică ce o separă de Catedrala "Madona Dudu" (cca 200 m) nu i-a fost niciodată nefastă, fastul şi măreţia arhitecturală fiind înlocuite aici de căldura mistică a rugăciunii şoptite.

Calendarul lucrărilor de restaurare la Brânduşa

Pornind de la faptul că de numai câteva săptămâni la Brânduşa se desfăşoară ample lucrări de restaurare şi recondiţionare a acoperişului, vom încerca în cele ce urmează să aşezăm câteva rânduri despre principalele etape parcurse de sfântul lăcaş în decursul anilor, de la temeluire şi până în prezent. Prima dată aici a existat o bisericuţă de lemn, înlocuită la anul 1793 cu actuala construcţie de zid, ctitorită de vestiţii boieri Măineşti şi aşezată sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae. A fost sfinţită la data de 18 octombrie 1855 de Sfântul Ierarh Calinic, pe atunci episcop al Râmnicului-Noului Severin. Timpul şi intemperiile vremii au dus-o într-o avansată stare de degradare. Salvarea a venit tot din mâna ctitorilor, boieroaica Zinca Măinescu şi fiul ei Petre tocmind, la anul 1895, meşteri pricepuţi şi zugravi pentru noua pictură. În anul 1902, sfântul lăcaş a fost din nou restaurat, la iniţiativa boierului Mihail P. Măinescu, a epitropului Radu Gelbescu şi a preotului paroh Marin Dumitrescu, episcop fiind Atanasie Mironescu, al Râmnicului-Noului Severin.

A treia etapă de restaurare s-a consumat în anul 1940, când preotul paroh Teodor Mirescu, apelând la bunăvoinţa administratorilor Băncii Naţionale a României, a reuşit să obţină fondurile necesare finalizării lucrărilor. Pictura a fost de asemenea restaurată, de data aceasta pe cheltuiala lui Petre A. Măinescu, descendent al familiei ctitoriceşti. El l-a tocmit pe Petre Lişteavă, zugrav cunoscut în toată Oltenia, pentru a pune în lumină frumuseţea moştenirii înaintaşilor săi. Slujba de resfinţire a fost oficiată de primul mitropolit al Olteniei, Nifon Criveanu.

Cea mai mare încercare prin care a trecut biserica de pe strada Brânduşei a fost însă cutremurul din 4 martie 1977. Atunci "pridvorul şi zidul de la intrare au căzut aproape în întregime... bolta de la pronaos s-a prăbuşit în întregime, iar bolta de la naos a fost demolată din cauza crăpăturilor mari" (pr. Vasile Cîrstea, Sinodicon, p. 2). A urmat o a patra reconsolidare a lăcaşului de cult, fondurile fiind obţinute de la Departamentul Cultelor, Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Craiovei, Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional şi din donaţiile credincioşilor parohiei. În fruntea lucrărilor a stat preotul paroh Vasile Cîrstea. Sfântul lăcaş a fost redat cultului la data de 21 aprilie 1979. Ultima resfinţire a fost săvârşită de mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei, la data de 2 iunie 1991.

Astăzi, moştenirea de la Brânduşa este dusă mai departe prin implicarea preotului paroh Gabriel Sorescu. La iniţiativa sa au fost demarate lucrările de restaurare a acoperişului, care se săvârşesc la şase ani de la ultima reparaţie de amploare (2006), a cincea în calendarul istoric al parohiei.