Biserica din cartierul sibian Ştrand

Asemenea tuturor lăcaşurilor de cult înălţate în ultimii ani, Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din cartierul sibian Ştrand a apărut ca o necesitate pastorală şi mai ales ca o dorinţă a credincioşilor din această parte a Sibiului de a avea un loc de închinare aproape de locuinţele lor. Zidirea impresionează prin dimensiunile sale şi prin arhitectura deosebită, iar anii în care s-a înălţat au adus nenumărate momente de osteneli şi încercări pentru enoriaşi, preoţi şi autorităţi.

Apariţia noilor cartiere de locuinţe în anii dinainte de Revoluţia din 1989 a adus cu sine şi nevoia de a înălţa lăcaşuri de închinare pentru comunităţile de aici. Din păcate, acest deziderat s-a împlinit abia în anii â90, când s-a recăpătat totala libertate de exprimare a credinţei creştine. Cartierul Ştrand din Sibiu a apărut în urmă cu 43 de ani, în partea de Nord-Vest a oraşului şi adună câteva mii de familii.

Zidirea Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ în acest cartier reprezintă împlinirea unui proiect început după evenimentele din 1989 şi încununează truda a sute de oameni, ctitori, binefăcători şi ostenitori, prin care au contribuit la materializarea dorinţei mari a credincioşilor de a avea biserica lor. Trebuie amintit faptul că, înainte de 1989, comunitatea din Ştrand era arondată Bisericii de pe Groapă, un vechi lăcaş de cult al românilor din Sibiu, aflat la o distanţă considerabilă faţă de cartier. Imediat după Revoluţia din 1989, mai precis în anul 1990, a fost înfiinţată Parohia „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ în cartierul Ştrand, prin desprindere de Parohia „Buna Vestire“. Comunitatea din Ştrand, arondată Bisericii de pe Groapă, a format în acel an o parohie nouă. Acel moment a însemnat un nou început pentru parohia sibiană, iar zidirea unei biserici a devenit prioritatea principală.

Începută de preotul Gheorghe Şpan

Primul preot al acestei parohii a fost vrednicul de pomenire părintele Gheorghe Şpan, care a iniţiat construirea bisericii parohiale şi a organizat viaţa duhovnicească a parohiei. Imediat după înfiinţarea parohiei, părintele Gheorghe Şpan a slujit o vreme la Biserica de pe Groapă.

„În 1991 au fost oficiate slujbe religioase în aer liber, în parcul unde se află acum biserica, pentru ca un an mai târziu să se ridice o bisericuţă de lemn, în care s-au săvârşit slujbele religioase până în 1999. În 1997 au început şi lucrările de zidire a biserici marii, după ce Mitropolitul Antonie Plămădeală a aşezat piatra de temelie. Doi ani mai târziu, pe 28 august 1999, s-a sfinţit spaţiul liturgic din demisolul bisericii, în care s-a slujit până la sfinţire“, ne-a spus unul dintre actualii parohi ai bisericii sibiene, părintele Nicolae Creţu.

În anul 2001, Parohia Ştrand a rămas vacantă în urma retragerii pe caz de boală a părintelui Gheorghe Şpan. În mai 2002 a fost numit noul paroh, Nicolae Creţu, iar în 2005, ca urmare a  rearondării unor parohii din oraş, s-a format şi cea de-a doua parohie din cartierul Ştrand. Astfel, Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ îi sunt arondate: Parohia Ştrand I, păstorită de părintele Nicolae Creţu, şi Parohia Ştrand II, păstorită de preotul Gheorghe-Mirel Şpan.

Lucrările de zidire au continuat în toată această perioadă. Dacă în 2001, lucrarea se afla la cota zero, în perioada 2002-2005 s-a ajuns până la cupole. În următorii doi ani, eforturile parohiilor s-au concentrat spre zidirea turnului clopotniţă.

În 8 noiembrie 2006, cu ocazia hramului bisericii, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a sfinţit cele trei clopote şi cele trei cruci ale lăcaşului de cult, iar mai apoi, s-a continuat cu alte lucrări.  

Arhitectură deosebită

Biserica are un stil arhitectural deosebit, cu influenţe bizantine. Frumuseţea zidirii este dată şi de cărămida clinchelizată folosită la exterior, care nu necesită tencuieli şi oferă un aspect deosebit. Modelul folosit a fost chiar Catedrala mitropolitană din Sibiu, zidită cu acelaşi tip de cărămidă. Diferenţa dintre cele două lăcaşuri de cult, pe lângă dimensiunile evident mai mari ale Catedralei mitropolitane, este dată şi de existenţa unui singur turn la biserica din Ştrand, faţă de „biserica-mamă“ din centrul cetăţii.

„Zidirea este una complexă, formată din ziduri duble, la exterior folosindu-se această cărămidă specială, iar la interior cărămidă mică, ţesute între ele cu migală. Turnul impozant, de 30 de metri, deţine în interiorul său mai multe spaţii ce vor fi folosite la diferite activităţi ale parohiilor. Întregul acoperiş al bisericii este alcătuit numai din cupole, la a căror turnare s-a folosit foarte mult material lemnos. A fost nevoie de un cofrag dublu, din mii de bucăţi de scândură, iar în interior s-a folosit armătură şi beton. Peste beton au fost montate straturi de termo şi hidro-izolaţii, iar acoperişul a fost alcătuit în întregime din tablă de cupru în solzi. Toate aceste lucrări au presupus un volum considerabil de muncă şi o cheltuială materială pe măsură“, a mai spus părintele Nicolae Creţu.

În ultima perioadă, lucrările la biserică au continuat în interior prin introducerea instalaţiei de electricitate şi apoi prin tencuieli, toate finalizate în anul  2013. În ultima parte a anului trecut au fost realizate instalaţia de încălzire prin pardoseală, apoi s-au montat ferestrele, uşile, gresia, s-a zidit Sfânta Masă şi s-a montat iconostasul. Sfinţirea bisericii a avut loc la hramul din anul trecut, când IPS Mitropolit Laurenţiu a oficiat slujba de târnosire şi prima Sfântă Liturghie la noul altar.

Recunoştinţă binefăcătorilor

Toate lucrările amintite au presupus un aport deosebit din partea credincioşilor din parohie, în special a membrilor comitetelor şi consiliilor parohiale. Mulţumirile venite din partea preoţilor şi enoriaşilor s-au îndreptat la sfinţire către arhitectul Dorin Boilă, care a conceput arhitectura întregii biserici, către inginerul Gelu Mureşan, care s-a ocupat de structura de rezistenţă a bisericii, către directorul Marius Sitar şi inginerul Ioan Albu, care au condus echipele de meşteri şi care au lucrat la zidire de la început şi până la finalizare. Recunoştinţa comunităţii sibiene s-a îndreptat şi spre Eugen Mitea, care a confecţionat uşile şi apoi a sprijinit montarea iconostasului realizat şi sculptat de inginerul Doru Schiau, consilier al bisericii.

„Foarte mulţi dintre consilierii bisericii noastre au sacrificat din timpul lor pentru ca lucrările să se realizeze în timp util. Candelabrele au fost aduse din Salonic, Grecia, şi foarte multe familii de credincioşi au devenit ctitori ai bisericii prin donaţiile lor consistente. Ministerul Culturii şi Cultelor şi Consiliul Judeţean Sibiu au sprijinit de-a lungul timpului zidirea bisericii prin ajutoare financiare. Stranele şi mobilierul sunt în plin proces de confecţionare, iar odoarele noi sunt donate de credincioşi“, a spus părintele Creţu.

În viitorul apropiat, eforturile credincioşilor vor fi îndreptate spre înfrumuseţarea lăcaşului de cult cu pictură şi cu alte lucruri necesare unui spaţiu liturgic.

„Dorim ca biserica noastră să fie un «laborator al Învierii», cum spunea Sfântul Maxim Mărturisitorul în secolul al VII-lea, sau «anticamera Împărăţiei Cerurilor», cum spunea Sfântul Nicolae Cabasila în secolul al XIV-lea, şi Cerul pe pământ pentru noi şi pentru credincioşii noştri“, continuă părintele Nicolae Creţu.

Jertfa primului ctitor

Credincioşii din cartierul Ştrand îşi aduc aminte cu multă dragoste de cel care le-a fost primul paroh şi ctitor al bisericii, părintele Gheorghe Şpan, trecut la cele veşnice în 2007, în urma unei suferinţe fizice cauzate de eforturile supraomeneşti depuse în misiunea sa din parohie. Fiul său, părintele Gheorghe-Mirel Şpan este paroh la biserica din Ştrand şi ne-a spus câteva lucruri importante din activitatea pastorală a regretatului preot şi ctitor.

„Tatăl meu, părintele Gheorghe Şpan, a dorit să se oficieze slujbe religioase în cartier imediat după Revoluţie şi a slujit o vreme în aer liber. Mai apoi, a ridicat bisericuţa de lemn, acum aflată la Spitalul TBC, concepută de la început în aşa fel încât să poată fi dezmembrată, cu scopul de a se putea recupera o parte din costuri spre zidirea bisericii mari. Începutul a fost dificil. Nu este uşor să slujeşti în aer liber, să improvizezi spaţiul de slujire, dar cu ajutorul lui Dumnezeu s-a reuşit construirea acestei capele din lemn, în care nu existau condiţii prielnice, în special pe timp de iarnă. Apoi, toate forţele au fost concentrate pentru a se zidi mai întâi demisolul, unde condiţiile de slujire au fost mai bune. Probabil că dificultăţile şi slujirea în frig atâţia ani, dar şi solicitările fizice în pastoraţia celor două mii de familii din cartier, l-au suprasolicitat pe tatăl meu şi, în 2001, a suferit un infarct. A supravieţuit printr-o intervenţie chirurgicală pe cord. Am apucat să slujim împreună la capela făcută la o unitate militară unde am fost numit în 2002 ca preot militar. În 2005 am venit ca preot în Ştrand şi am slujit cu tata şi aici în biserica în construcţie. În 2007 a trecut la cele veşnice“, ne-a povestit părintele Gheorghe-Mirel Şpan.

Acum, biserica din cartierul Ştrand este finalizată şi a devenit un centru spiritual pentru comunitate. Greutăţile şi eforturile uneori supraumane au rodit, iar oamenii se bucură acum de darurile duhovniceşti primite de sfinţii ocrotitori şi Mântuitorul Iisus Hristos. „Biserica era absolut necesară aici, pentru că era un cartier de blocuri unde nu s-a permis înainte construirea unei biserici. Tatăl meu s-a luptat mult pentru obţinerea acestui loc, în parcul din cartier, pentru că se ofereau alte locuri, mai puţin vizibile. El spunea că autorităţile comuniste au acoperit bisericile prin blocuri, iar cei de după â90 au căutat să ascundă bisericile printre blocuri, ca să nu se vadă. A reuşit până la urmă să obţină acest loc, unde lumea se adună la sfintele slujbe şi se recreează în jurul bisericii“, ne-a mai spus părintele Şpan.