Biserica din Popeni, salvată de la prăbuşire

În Duminica a 25-a după Rusalii, a samarineanului milostiv, Preasfinţitul Petroniu, Episcop al Sălajului, a săvârşit slujba de resfinţire a bisericii şi Sfânta Liturghie în Parohia Popeni din Protopopiatul Zalău. Biserica, târnosită în 1836, a fost într-un avansat stadiu de degradare, dar din 2002, prin osteneala pr. paroh Ioan Porumb, a celor 80 de familii de credincioşi şi a altor binefăcători, s-a purces la salvarea acesteia.

Satul Popeni a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1387 ca "villa olahalis Poptelek", apoi în anul 1399, ca "Popthelke". În anul 1450 apărea ca "poss Paptheleke", iar din 1966 a ajuns la actuala denumire de Popeni. Prima atestare, cea din anul 1387, dovedeşte faptul că aşezarea era una românească (villa olahalis Poptelek), Paptelek apărând ca un teren ce aparţinea preotului. Pentru plata serviciului religios şi întreţinerea preotului, în fiecare localitate exista o eclejie, adică un teren destinat întreţinerii preotului. Apelativul maghiar "telek", "teren", "loc de pământ" sau "lot de casă", nu face decât să confirme acest lucru. Interesant este faptul că staţia CFR din localitate a rămas tot cu vechea denumire până în ziua de azi. Astfel, la intrarea în haltă se poate citi pe indicator numele Poptelec, aşa încât trecătorii din altă parte a ţării rămân derutaţi. Din actele documentare ale Arhivei de Stat rezultă că satul Popeni, între anii 1918-1935, purta denumirea de Popteleacul Silvaniei.

Din atestarea documentară reiese că în anul 1423, din ordinul lui Sigismund, împăratul Ungariei, moşia preoţilor şi hotarul satului Popeni au fost date baronului Jakcsi. În anul 1733, existau 24 de familii de valahi, iar în 1750 erau 150 de locuitori, ajungând, în 1847, la 542 de locuitori, iar în 1850, la 785 de locuitori cu 150 de gospodării. Populaţia satului creşte simţitor după 1949, ca efect al reformei agrare, când mulţi ţărani au fost împroprietăriţi cu pământ şi locuri pentru case. În locul caselor sărăcăcioase au apărut case noi, moderne, spaţioase, electrificate.

Lăcaş de cult consolidat

Biserica din localitatea Popeni a fost târnosită în 1836, iar în ultima vreme, din cauza trecerii timpului, a ajuns într-un avansat stadiu de degradare, fiind în pericol de prăbuşire. Din 2002, prin osteneala pr. paroh Ioan Porumb, a celor 80 de familii de credincioşi şi a altor binefăcători, s-a purces la salvarea bisericii. Astfel, pentru consolidarea lăcaşului de cult au fost introduşi în pământ piloni din fier striat şi beton, pereţii au fost decopertaţi de vechea tencuială, au fost legaţi cu profile speciale şi retencuiţi.

În interior, biserica a fost pictată în tehnica acrilic, s-a refăcut pardoseala prin placarea cu greso-granit, au fost schimbate geamurile şi uşile, a fost restaurat în întregine iconostasul şi a fost montată instalaţia de încălzire centrală. Valoarea totală a lucrărilor se ridică la suma de 250.000 lei. Pentru vrednicia şi jertfelnicia sa, părintelui paroh Ioan Porumb i-a fost acordată distincţia de iconom stavrofor.

De asemenea, Preasfinţitul Petroniu a acordat preotului şi credincioşilor Parohiei Popeni o Diplomă de donator, pentru contribuţia adusă la lucrările de construcţie a sediului Centrului Eparhial al Episcopiei Sălajului.