De puţin timp s-au încheiat lucrările de renovare şi restaurare exterioară la biserica Parohiei Timişoara Iosefin, cu hramul "Naşterea Maicii Domnului", una dintre capodoperele arhitecturii bisericeşti din oraş, o replică la scară mai mică a Catedralei "Sfânta Sofia" din Constantinopol.
De la târnosirea bisericii, la 8 septembrie 1936, săvârşită de Andrei Magieru, episcop al Aradului, şi până în zilele noastre au fost necesare mai multe intervenţii pentru întreţinerea, renovarea şi restaurarea acestui frumos lăcaş de cult.
Prima dintre acestea a avut loc în anul 1958, în timpul păstoririi mitropolitului Vasile al Banatului, următoarea în anul 1986 şi apoi în anul 2010, prin râvna şi purtarea de grijă a părintelui Ionel Popescu, parohul bisericii.
"Lucrările de renovare şi restaurare încheiate anul acesta au avut în vedere refacerea integrală a faţadei bisericii şi a clopotniţei, recondiţionarea acoperişului, realizarea drenajului în jurul fundaţiei, pentru eliminarea igrasiei, amenajarea şi compartimentarea demisolului, unde au fost create spaţii pentru activităţi cu copiii şi tinerii, un birou parohial, precum şi o capelă destinată credincioşilor cu deficienţe de auz şi vorbire, împodobită cu icoane realizate în tehnica mozaic.
Costurile acestor lucrări ample s-au ridicat la suma de aproximativ 200.000 de euro, majoritatea banilor provenind din donaţiile credincioşilor. Strădania preoţilor şi a credincioşilor parohiei noastre va fi răsplătită anul acesta prin binecuvântarea lăcaşului de cult, cu prilejul aniversării a 75 de ani de la târnosirea lui", a declarat părintele paroh.
Podoaba oraşului martir
Biserica Parohiei Timişoara Iosefin are o concepţie arhitectonică originală, fiind opera profesorului Victor Vlad de la Politehnica din Timişoara. Este clădită din cărămidă, are formă de navă cu suprafaţa de 2.000 mp şi o capacitate de aproximativ 1.000 de credincioşi. Construcţia ei a fost inspirată de interiorul celebrei "Sfânta Sofia" din Constantinopol, cu o cupolă centrală bizantină, înaltă de 24 metri, acoperită cu tablă, reeditând stilul tradiţional mănăstiresc, cu clopotniţă aparte, în profil de piramidă trunchiată, cu contraforturi şi patru balcoane evazate, înaltă de 33 metri şi cu acoperiş din tablă.
Pictura murală a fost executată în anii 1935-1936 de profesorul Catul Bogdan (absida altarului şi în continuare) şi dr. Ioachim Miloia (cupola centrală şi bolta semicilindrică spre altar, precum şi icoanele de pe iconostas). În anul 1958, profesorul Anastasie Demian a restaurat pictura şi a mai adăugat 18 scene biblice la strane, balcoane şi cor. O nouă restaurare a picturii a fost făcută între anii 1983 şi 1985 de prof. Victor Jurca, care a mai adăugat 70 de scene şi suprafeţe compoziţionale în tehnicile tempera şi frescă.
Iconostasul, candelabrul şi mormântul Domnului, în stilul baptisteriului de la Curtea de Argeş, au fost sculptate în lemn de tei de maestrul Ştefan Gajo. Tronurile, stranele şi scaunele din biserică sunt sculptate în lemn de stejar, cu aceleaşi modele ca şi iconostasul, de maestrul Traian Novac.
Toate acestea fac din biserică o podoabă a oraşului martir; un lăcaş de rugăciune pe măsura evlaviei credincioşilor din acest cartier, ce se încadrează armonios, din punct de vedere arhitectonic, în peisajul urbanistic al oraşului de pe Bega.
.jpg)
