Biserica „Sf. Sava“ din Iaşi, monument istoric redeschis după trei ani de lucrări

Biserica „Sfântul Sava“ din Iaşi şi-a deschis porţile din nou pentru enoriaşi şi pelerini, după mai bine de 3 ani, timp în care lăcaşul de cult a fost supus unui amplu proces de construcţie, restaurare şi consolidare. Lucrările au fost finanţate din fonduri europene, având o valoare nerambursabilă de 19,5 milioane de lei. Prin implementarea proiectului şi restaurarea integrală, biserica ieşeană şi-a recăpătat strălucirea din secolele trecute, reuşindu-se redarea ei circuitului turistic şi liturgic.

 

Construcţie monumentală unică în România, una dintre cele mai impresionante şi mai vechi biserici din capitala Moldovei, Biserica „Sfântul Sava“ face din nou parte din salba bisericilor şi mănăstirilor aflate în cadrul circuitului turistic al pelerinilor şi turiştilor din oraşul Iaşi, după mai bine de 3 ani de lucrări de construcţie, restaurare şi consolidare. Evenimentul de inaugurare a avut loc joi, 15 august 2013, după slujba Sfintei Liturghii, spre bucuria credincioşilor şi a preoţilor slujitori, întrucât în lăcaşul de cult nu se mai slujise de pe data de 5 decembrie 2010. Slujba de resfinţire a lăcaşului de cult ieşean va avea loc în luna octombrie a acestui an.

Lucrările au fost finanţate din fonduri europene, având o valoare nerambursabilă de 19,5 milioane de lei, şi s-au desfăşurat conform planului stabilit iniţial, după cum a subliniat părintele Narcis Constantin Axinte, responsabil al Centrului de Incluziune Socială Iaşi şi consilier în cadrul Sectorului de Asistenţă socială şi medicală „Diaconia“ al Arhiepiscopiei Iaşilor: „Proiectul european s-a derulat în condiţii foarte bune, începând din anul 2010, din toate punctele de vedere, atât din partea constructorului, cât şi a finanţatorului. Cel puţin câteva sute de ani, la acest lăcaş de cult, nu va mai fi nevoie de o intervenţie. De acum înainte, monumentul este redat turiştilor, dar în mod principal circuitului liturgic, pentru că, pentru noi, biserica reprezintă spaţiul în care omul se întâlneşte cu Dumnezeu şi locul unde omul se regăseşte ca persoană deplină în relaţie cu Divinitatea“.

 

De asemenea, Cristian Matache, managerul de proiect, a declarat că „şantierul a fost finalizat într-un timp foarte scurt, 3 ani, în condiţiile în care restaurarea unei astfel de biserici, clădire de patrimoniu, durează şi 5 ani. Mai mult, din cauza timpului scurt de finalizare, muncitorii au lucrat concomitent pe mai multe planuri: muncitorii la fundaţie, artiştii restauratori la pictură, iar ceilalţi la catapeteasmă. Biserica are acum practic o nouă structură, pornind de la fundaţie şi până la acoperiş, în structuri încastrate zidăriei, care nu sunt vizibile, astfel încât să nu afectăm ceea ce era înainte. Tencuiala e refăcută atât pe interior, cât şi pe exterior, acoperişurile turnurilor, clopotniţei, macrostructură-altar sunt refăcute cu olane exact ca înainte, deşi au existat probleme din cauza pantei foarte aplatizate, iar partea de lemnărie, precum uşile, ferestrele, a fost reprodusă cât mai fidel construcţiei iniţiale“.

 

Odată cu reabilitarea sa, Biserica „Sf. Sava“ aduce şi o noutate în peisajul turistic ieşean, anume un complex muzeal dotat cu obiecte cu valoare istorică, printre care şi colecţia de carte veche a lăcaşului de cult. „Suntem primii care acreditează un astfel de muzeu. În Iaşi nu există alt muzeu acreditat, în afară de Palatul Culturii şi de Complexul Moldova. Am restaurat 80 de cărţi vechi, de la 1700, iar Palatul ne va ajuta cu obiecte pentru expus“, a adăugat managerul Cristian Matache.

 

Prezent la inaugurare, Gheorghe Băian, director tehnic la Iasicon, firma care s-a ocupat de reabilitarea bisericii, a atras atenţia asupra faptului că există o problemă la nivel naţional în ceea ce priveşte activităţile de întreţinere a clădirilor-monument consolidate, iar din această cauză durata de viaţă a lucrării iniţiale scade considerabil. De aceea, în cazul Bisericii „Sf. Sava“, specialiştii au tipărit şi un manual de întreţinere a clădirii de patrimoniu recent reabilitate, mai ales că sub parodoseala care asigură căldura pe timp de iarnă sunt 30 de morminte care au fost acoperite şi conservate.

De-a lungul celor trei ani de lucrări, Biserica „Sf. Sava“ a trecut printr-un proces amplu de reabilitare. Pentru a se observa dimensiunea proiectului, enumerăm în continuare lucrările efectuate la lăcaşul de cult ieşean: realizarea unei fundaţii perimetrale bisericii (Grinda Virendel), execuţia a opt elemente verticale lamelare (EVL-uri) încastrate în zidăria bisericii, consolidarea turlelor prin realizarea de centuri de prindere, consolidarea cupolelor naos şi pronaos prin suprabetonare, consolidarea turnului clopotniţă, consolidarea bisericii prin aplicarea de tiranţi, refacerea acoperişurilor turle, altar, macrostructură şi turn clopotniţă, decapare interior şi exterior biserică, injectarea cu var hidraulic, ţeserea fisurilor şi tencuirea din nou a interiorului şi exteriorului, realizarea picturii din nou în altar, naos, pronaos, şi pridvor: 1.500 mp, restaurarea picturii vechi tehnica Secco 150 mp, restaurarea iconostasului şi a mobilierului bisericesc, realizarea încălzirii în pardoseală, realizarea unui punct muzeal dotat cu mobilier de expunere, amenajarea curţii, a spaţiilor verzi şi a parcării exterioare, alei, trotuare, înlocuirea instalaţiilor electrice, realizarea de instalaţii antiefracţie şi protecţie foc, realizarea unei instalaţii performante de sonorizare în biserică, realizarea unui sistem de monitorizare a parametrilor micro-climatici în biserică, realizarea şi înlocuirea tâmplăriei cu geamuri şi uşi executate din lemn stratificat.

 

Biserica „Sf. Sava“ reprezintă o construcţie unică în România, după unii primul aşezământ monastic al oraşului, în special prin mixul de elemente arhitectonice. Definitorii pentru arta moldovenească sunt profilul de piatră de sub turnul clopotniţei, brâurile de la turle şi chenarele de la unele icoane. Din arhitectura muntenească s-au preluat brâul median exterior din cărămidă de formă zimţată. Cele două turle, deşi construite în stilul artei bizantine, se termină cu cupole turtite, tipic otomane. Iconostasul înalt trimite la arta barocă.