Biserica „Sfântul Ioan Sebastian“

Lăcaşurile de închinare din Cetatea Băniei au trecut prin perioade tulburi. Ridicate cu multă trudă şi cheltuială, dar mai ales cu gândul la cinstirea lui Dumnezeu, bisericile craiovene au avut o existenţă grea. Multe au dăinuit peste ani, iar altele au fost dărâmate, fără însă ca acest lucru să zdruncine credinţa oltenilor.

Într-o statistică din perioada anilor 1770-1780, amintită de Nicolae Iorga în "Oraşele oltene şi mai ales ale Craiovei pe pragul vremurilor nouă", erau menţionate în Cetatea Băniei 33 de biserici din lemn, cinci din piatră şi opt mănăstiri, în total 46 lăcaşuri de închinare. Unele dintre acestea au fost distruse în timpul focului din anul 1801, pus de pasvantagi, cei care au incendiat Craiova din toate părţile, distrugând majoritatea clădirilor din cetate. În anul 1838 mai existau doar 27 dintre aceste biserici, pentru ca, în timp, să dispară şi alte aşezăminte de închinare.

Biserica negustorului Sebastian

Biserica "Sfântul Ioan Sebastian" se găsea în Craiova, pe Calea Severinului, la nr. 49. Nu cu mult timp în urmă, în acest loc, între mahalalele Potbaniţa şi Craioviţa, se afla mahalaua Sevastian ("probabil după numele unui medelnicer care îşi avea rosturile negustoreşti în aceste părţi" - pr. D. Pătraşcu), numită mai târziu mahalaua Severinului. Astfel, numele "Sebastian" nu se referă la Sfântul Sebastian, ci la numele negustorului amintit, hramurile bisericii fiind Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Dimitrie. De aceea i se mai zice în documentele vechi şi "Sf. Ioan ot Sevastian".

Pisania acestei biserici nu s-a păstrat, însă mai multe mărturii o plasează în secolul al XVIII­lea. Astfel, biserica este amintită în "Istoria" lui Dionisie Fotino din anul 1781, fiind construită din cărămidă. O altă inscripţie, mai veche, datând din anul 1770 de pe un Ceaslov, aminteşte că în acest loc era clădirea unei biserici de zid dreptunghiular, cu altar poligonal în şapte laturi.

Reparaţii şi îmbunătăţiri

Când s-au făcut reparaţiile din anul 1887 a fost aşezată o inscripţie pe care erau notaţi ctitorii "Jupân Vasile Tălpăşanu şi soţia sa jupâniţa Hrisana" şi anul 1783. Un alt document îl reprezintă catagrafia din anii 1813-1815: "Biserica cu hramul Tăierea Sf. Ioan, făcută de Vasile Tălpăşanu şi de mahalagii". Conform acestei mărturii, în timpul anumitor lucrări a fost pictat capul Sfântului Ioan Botezătorul pe tipsie, între icoanele Sfântului Dimitrie şi Sfântului Ioan. "Această reprezentare se află şi în prezent pe frontonul bisericii, la ultima pictură, executată de valorosul pictor craiovean Jean Lişteveanu" (pr. D. Pătraşcu, 1975).

Într-un alt document, "Delă pentru mănăstirile şi bisericile câte sunt în cuprinsul acestei plăşi şi de cine sunt zidite 1838", este amintit anul 1742 ca an de construcţie a Bisericii Sfântul Ioan Sebastian. În acest document, alături de Vasile Tălpăşanu, sunt amintiţi drept ctitori "Vasile Popa Radu şi Ioan Eromonahu, mai având şi alte ajutoare". În anul 1899, George Ioan Lahovari citează Biserica "Sfântul Ioan Sebastian" pe locul al optulea ca vechime şi importanţă între cele 29 de biserici existente în Craiova (Marele dicţionar geografic al României). Nicolae Iorga aminteşte şi el că Biserica "Sfântul Ioan Sebastian" "e zidire din al XVIII-lea veac. O însemnare o laudă ca fiind din piatră şi cu turn şi îi dă drept ctitor pe Vasile Tălpăşanu, Boierinaş". Inscripţia de care aminteşte marele istoric este din anul 1787.

În urma cutremurului din anul 1838, Biserica "Sfântul Ioan Sebastian" nu suferă nici o stricăciune, probabil datorită dimensiunilor reduse, aşa cum se poate citi în documentele vremii. La 8 decembrie 1867, Grigorie Otetelişanu, ctitorul Bisericii "Sfântul Ilie" din Craiova, lasă prin testament 1.000 de lei pe an "şi la Biserica Sf. Ioan Sevastian, din acest oraş, unde sunt înmormântaţi mulţi din ai familiei iubitei mele soţii".

Aşezământului i se face o reparaţie în anul 1887, de Ecaterina Ciocazan împreună cu primarul Craiovei, Alexandru D. Nicolaid. Pe inscripţia din interior, pusă în acest an, stă scris: "Această sfântă biserică cu patronajul Sf. Ioan Botezătorul şi Sf. Mucenic Dimitrie, fiind fondată în anul 1783 de către jupân Vasile Tălpăşanu şi soţia sa jupâniţa Hrisana. După vremea ce purta şi din cauza vechimei şi a lipsei de mijloace pentru întreţinere, ajungând în mare ruină ce au provocat închiderea sa de mai mulţi ani ruina zisă au îndemnat pe d-na Ecaterina Ciocazan, născută Izvoranu, şi pe d-l Alex. D. Nicolaid, actualul primar al Craiovei, de a o prenoi. Şi astfel cu ajutorul şi persoanele cu asemenea sentimente religioase, ale căror nume sunt scrise în condica pomelnicilor bisericii, înfrumuseţându-se întru toate cu din nou zugrăveală şi mobilierul necesar, prin stăruinţa d-lor epitropi Dimitrie Pietroianu şi Grigore Nicolau s-a restaurat în acest an 1887 Octombrie".

Vremuri de suferinţă

În anul 1901 i s-a făcut o altă reparaţie, înlocuindu-se astfel pisania veche cu una nouă "fără alt rost decât acela de a arăta cine erau preot şi epitrop în acel timp" (Nicolae Gh. Dinculescu). Această lucrare nu apare în Anuarul Episcopiei Râmnicului din acel an, deoarece mult timp Biserica "Sfântul Ioan Sebastian" a depins de Biserica "Sfânta Mina" din Cetatea Băniei. Lăcaşul a stat închis din anul 1909 (legal din 1919) până în anul 1929. T.G. Bulat consemna în Analele Olteniei din 1924: "Nr. familii 18, 1 biserică, Hram Sf. Ioan Botezătorul", pentru ca, în anul 1929, parohia să numere peste 200 de familii. Biserica a fost reparată abia în anul 1932, atunci când au fost refăcute portretele ctitorilor Vasile Tălpăşanu şi soţiei Hrisana. Într-o însemnare din anul 1935, I. Popescu-Cilieni nota: "Sf. biserică înlăuntru şi afară bună, slujitori are doi preoţi şi un cântăreţ, Sf. vase, veşmintele şi cărţile bune".

Dărâmată în timpul regimului comunist

Biserica "Sfântul Ioan Sebastian", de o valoare spirituală şi istorică extraordinară, nu a scăpat nici ea prigoanei comuniste. Aşa cum s-a întâmplat şi cu multe alte lăcaşuri de închinare din ţară, biserica a fost demolată în deceniul opt al secolului trecut, iar în zona în care se ridica vechiul aşezământ din secolul al XVIII-lea, s-a construit un cartier de blocuri. O parte din frescele recuperate cu greu după dărămare au fost aduse la Muzeul Olteniei. Astăzi, în locul unde se înălţa odinioară frumoasa biserică, o cruce aminteşte că aici Dumnezeu era cinstit de o parte a locuitorilor Craiovei.