Biserica „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş“, monument istoric de artă bănăţeană

O frumoasă operă de artă tradiţională bănăţeană, biserica de lemn din incinta Centrului Eparhial din Timişoara, închinată ocrotitorului Banatului, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, reprezintă un intim şi smerit loc de reculegere şi rugăciune pentru ierarhii şi credincioşii bănăţeni.

Biserica a fost adusă aici în anul 1970, din satul Hodoş, judeţul Timiş, întrucât în sat a fost construită o biserică nouă din cărămidă, iar cea veche a fost lăsată deoparte şi oarecum umbrită de măreţia noului lăcaş de cult.

Astfel, conducerea Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului aduce biserica în parcul Reşedinţei mitropolitane din Timişoara în anul 1970, marcând cu acest prilej 10 ani de arhipăstorire a Înalt Preasfinţitului Nicolae, Mitropolitul Banatului. Biserica a fost târnosită la 4 martie 1972 de IPS Nicolae şi destinată a fi paraclis mitropolitan şi loc de liniştire sufletească pentru toţi oaspeţii şi angajaţii Centrului Eparhial.

"Biserica, declarată monument istoric, datează probabil din secolul al XVIII-lea şi a aparţinut satului Hodoş, judeţul Timiş. Conscripţia din 1717 menţionează satul Hodoş cu 37 de case, făcând parte din districtul Lipovei. Din cauza trecerii timpului, aceasta a suferit numeroase degradări, ce au impus tencuirea pereţilor pe interior şi exterior. Odată cu aducerea bisericuţei în incinta Centrului mitropolitan, i-a fost confecţionat un nou iconostas din lemn de stejar, întrucât din cel vechi nu s-a păstrat nimic. Lucrările au fost executate de meşterul Filimon Moraru din Sântandrei - Simeria. Iconostasul şi pereţii interiori au fost împodobiţi cu 33 de icoane pe lemn şi sticlă cu valoare de patrimoniu, adunate de la bisericile din cuprinsul eparhiei", a precizat părintele Aurel Filip, muzeograful colecţiei de artă religioasă veche al Arhiepiscopiei Timişoarei.

La împlinirea în acest an a jumătate de secol de arhierie a Întâistătătorului Banatului, Biserica "Sfântul Ierarh Iosif cel nou de la Partoş" dăinuie în aceeaşi locaţie şi reprezintă un crâmpei de artă religioasă tradiţională ce aduce aminte credincioşilor timişoreni de viaţa bisericească din Banat de la sfârşitul secolului al XVII-lea. (Diac. Marius Mircia, George Giurgiu)