Biserica Sfântului Nicolae din Sebeş-Făgăraş

În Ţara Făgăraşului găsim o sumedenie de lăcaşuri de cult care păstrează istoria satelor ocrotite de munţi, tradiţiile vechi româneşti şi spiritualitatea ortodoxă de pe aceste meleaguri. Una dintre comunităţile reprezentative pentru această fărâmă de Ardeal este şi cea de la Sebeş, un sat uimitor de pitoresc, închegat în jurul unei măreţe biserici ocrotite de Sfântul Ierarh Nicolae.

Satul Sebeş din judeţul Braşov face parte din vechile aşezări de la poalele Munţilor Făgăraş, la doar 15 kilometri de vechea cetate a Făgăraşului. Localitatea este întinsă pe valea râului Sebeş, care a şi dat numele satului. Cu greu se poate descrie frumuseţea peisajelor ce înconjoară localitatea făgărăşeană. Munţii falnici, pierduţi în zare, brazii seculari, sunetul apei curgătoare şi zumzetul păsărilor ce animă pădurile dimprejur alină simţurile şi liniştesc sufletele oaspeţilor, îndemnaţi să vină la Sebeş de dorul unui strop de un frust ambient românesc.

Istoricul parohiei din Sebeş ne spune că satul este foarte vechi, atestat documentar în secolul al XV-lea. La 1672, localitatea a fost populată cu săteni de etnie maghiară, dar care în timp s-au românizat. Este lesne de înţeles că sătenii s-au ocupat din timpuri străvechi nu doar cu agricultura şi creşterea animalelor ci şi cu exploatarea forestieră. Bărbaţii satului urcau adesea în munţi pentru a aduce lemnul atât de necesar construcţiilor, mobilierului sau consumului în gospodării. Asemenea oierilor din Mărginimea Sibiului, făgărăşenii au simţit din plin poverile trudei pe vârf de munte, în frig, zăpadă, izolare şi primejdii de tot felul.

În vremurile industrializării Făgăraşului, mulţi dintre tinerii satului lucrau în întreprinderile din jurul oraşului. În prezent, sătenii lucrează în industria lemnului, în turism şi în agricultură şi creşterea animalelor.

Lăcaş de cult, de la 1840

Încă din timpuri străvechi, românii din Sebeş au avut lăcaş de închinare. Istoricul parohiei menţionează existenţa unei biserici de lemn, situate lângă moara din sat. Acelaşi document menţionează că parohia a ţinut o vreme, până în 1948, de Biserica Greco-catolică, iar de atunci şi până în prezent, comunitatea este ortodoxă. În secolul al XIX-lea, comunitatea din Sebeş a simţit nevoia de a ridica o biserică de piatră, care să le ofere un spaţiu de rugăciune pe măsura nevoilor din acea vreme.

La 1840, la Sebeş a fost zidită Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae“, la iniţiativa şi pe cheltuiala locotenentului de grăniceri Ioan Runcan. Acest locotenent a oferit pentru zidirea bisericii suma de 2494 de florini, iar enoriaşii parohiei, păstoriţi de preotul Nicolae Cerghit, au pus umărul la treabă şi au susţinut lucrarea din sat cu mâna de lucru. Zidirea păstrează specificul lăcaşurilor de cult din Transilvania, având forma de navă, cu turlă la intrare. Sfinţirea bisericii a avut loc la un an după zidire, în 1841.

Pictura interioară

În primii ani de după evenimentele din 1989 s-au realizat şi reparaţii capitale la biserica din Sebeş. La acea vreme, prin eforturile parohiei, s-au înlocuit podelele şi stranele, geamurile şi balustrada cafasului, s-au refăcut proscomidiarul şi Sfânta Masă, iar uşa de la intrare şi pronaosul au fost îmbrăcate în lambriu de lemn de stejar, lucrare efectuată de un grup de meşteri din Livada-Cluj. Toate aceste lucrări au fost realizate cu sprijinul material venit din partea preotului Gheorghe Pop. Apogeul lucrărilor din anii â90 a fost atins prin pictura interioară. Lucrarea, în tehnica fresco, aparţine familiei Livia şi Virgil Pavel, apreciaţi pentru talentul lor şi pentru priceperea deosebită în erminia picturii bisericeşti.

„Pictura şi catapeteasma au fost realizate în perioada 1992-1994, iar sfinţirea a avut loc la 26 mai 1995. La acea dată, parohia noastră a fost vizitată de mitropolitul Antonie Plămădeală, care a oficiat slujba de sfinţire a bisericii noastre“, ne-a spus parohul de la Sebeş, Cosmin-Mihai Moldovan.

Ultimele lucrări

În ultimii ani, credincioşii din Sebeş, coordonaţi de preotul Cosmin-Mihai Moldovan, au susţinut mai multe lucrări de reînnoire a lăcaşului de cult. Pentru că biserica din sat este pentru credincioşi cel mai important loc, zidirea trebuie să fie mereu înfrumuseţată şi păstrată în curăţenie şi bună rânduială.

„Am reuşit în câţiva ani ca, prin sprijinul credincioşilor, să zugrăvim biserica parohială la exterior, să schimbăm geamurile şi să montăm ferestre de tip termopan, să instalăm o centrală termică, astfel încât să avem condiţii bune pentru oficierea slujbelor religioase pe timp de iarnă. Am schimbat şi acoperişul din tablă şi am dotat lăcaşul de cult cu tot ceea ce este necesar pentru cult“, ne-a mai spus părintele Moldovan.

Binecuvântarea lucrărilor a avut loc în Duminica dinaintea Crăciunului. Credincioşii din Sebeş au avut bucuria de a-l primi pe Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, care a oficiat slujba de sfinţire şi Sfânta Liturghie.

Tradiţii vechi, păstrate de tineri

Ca în toate comunităţile de la poalele Munţilor Făgăraş, şi la Sebeş se păstrează vechi tradiţii şi obiceiuri, care le reamintesc sătenilor de suferinţele strămoşilor, de viaţa de odinioară a localităţii şi de trecutul neamului românesc din Ardeal. Portul popular din sat păstrează liniile costumului popular ardelenesc, dar este presărat cu tot felul de motive şi creaţii artizanale, ce descoperă bogăţiile spirituale din sufletele românilor din Sebeş. Cetele de feciori duc mai departe colindele specifice doar Sebeşului şi obiceiurile de la marile sărbători. „Obiceiurile sunt legate de biserică şi încercăm să le păstrăm ca nişte tradiţii sfinte, legate de trecutul nostru“, ne-a spus parohul.