Biserica „Sfinţii Apostoli“, o istorie plină de simboluri

Masa Tăcerii - Poarta Sărutului - Biserica "Sfinţii Apostoli" - Coloana Infinitului. Trei elemente din nepreţuitul tezaur care aduce numele maestrului Constantin Brâncuşi zi de zi pe buzele gorjenilor. În această istorică axă, prezenţa sacrului este evidentă, sfântul lăcaş poziţionându-se emblematic în timp şi spaţiu, completând valorosul patrimoniu bisericesc al Arhiepiscopiei Craiovei.

Numai cine nu a reuşit să treacă prin Târgu Jiu ar putea prin absurd să spună că nu a auzit de istorica axă brâncuşiană: Masa Tăcerii - Poarta Sărutului - Biserica "Sfinţii Apostoli" - Coloana Infinitului. Un rezumat al eternităţii care te poartă în numai câteva clipe de la "tăcere" la "infinit", dincolo de temporalitatea profană, prin liturgicul tainic al spaţiului eclesial. Un spaţiu simbolic şi totodată istoric, un loc în care trecutul nu se supune niciodată uitării, nu se ascunde în tăcere, asumându-şi cu putere capacitatea de a intra în veşnicie, de data aceasta prin porţile unei biserici. Aceasta este în câteva cuvinte scurta descriere a acestui loc minunat, mai degrabă o linie cu profunde înţelesuri artistico-religioase.

Biserica de pe "Calea Eroilor"

În pelerinajul nostru pe străzile "oraşului de pe Jiu" ne-am oprit la streaşina Bisericii "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel", interesându-ne ce poate ascunde dincolo de imaginea de astăzi. De la preotul paroh Mircea Muscă aflăm că a fost târnosită la data de 7 noiembrie 1937, "din dorinţa târgujienilor de a închina biserică eroilor jertfiţi pe întinsul ţării spre a ne da o Românie întregită". Această năzuinţă era însă mai veche, din 1922. După mai multe încercări nereuşite de a pune în practică îndrăzneţul plan, Dumnezeu a rânduit ca mai multe credincioase cu inimă mare, membre în Liga Naţională a Femeilor Gorjene, să adune fondurile necesare pentru demararea construcţiei. Un rol foarte important în acest sens l-a avut Aretina Tătărăscu, soţia cunoscutului om politic Gheorghe Tătărăscu.

Lucrările au fost finalizate în anul 1936, forma sfântului lăcaş fiind una inedită, după modelul Mausoleului de la Mărăşeşti. A fost o adevărată desfăşurare de forţe, arhitecţi, ingineri, pictori cu renume, cu toţii punând umărul la zidirea maiestuoasei basilici.

"Valoarea acestui monument de arhitectură este sporită prin catapeteasma, amvonul, cafasul şi mobilierul sculptat în stejar afunat de către specialistul Ioan Keleş din Bucureşti şi Fabrica "Tadici-Alexandra" din Târgu Jiu, precum şi prin pictura în frescă, executată în stil neobizantin cu peniţă de aur de pictorul Iosif Keber. Astăzi am iniţiat, prin Comisia Monumentelor Istorice, un proiect de restaurare ce va fi demarat în curând", spune părintele Muscă.

Poziţionarea sfântului lăcaş pe Axa Brâncuşi are un rol extrem de important, chiar dacă de multe ori a fost contestată. Marele sculptor a participat personal la sfinţirea bisericii, legându-se sufleteşte de acest loc pe care, din proprie iniţiativă, l-a ales pentru a centra spaţial cele trei lucrări ale sale. Această prezenţă "sacramentală" în plasticitatea creaţiei brâncuşiene a fost comentată în timp de numeroşi specialişti.

Dincolo de cadrul spaţial care imprimă în mare parte direcţia istorică şi încadrează artistic sfântul lăcaş în creaţia brâncuşiană, imaginea artistului este imprimată şi în interior. Aşa se face că, drept omagiu adus "marelui gorjean", mânerele de la uşile principale de intrare în biserică au fost realizate după modelul "Păsării Pheonix", lucrare cu renume în creaţia artistică brâncuşiană.