Biserici de lemn - monumente istorice, în Episcopia Caransebeşului

Deşi se află într-o zonă muntoasă a Banatului, Episcopia Caransebeşului nu are în cuprinsul ei decât două biserici de lemn cu valoare de monument istoric. Aceasta pentru că, în timpul ocupaţiei turceşti, construirea de biserici nu a fost permisă. După anul 1716, când interdicţia a fost ridicată, Imperiul Habsburgic a facilitat pătrunderea în Banat a stilului baroc provincial. Aproape fără excepţie, bisericile din Banatul montan au fost construite după 1716 şi sunt biserici din zid ridicate în stilul baroc. De aceea, cele două biserici din lemn ce au rezistat timpului în Eparhia Caransebeşului constituie o emblemă a întregii zone.

Biserica de lemn din Ersig se află în localitatea omonimă din judeţul Caraş-Severin, poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului" şi este datată din anul 1767, după înscrisul de pe icoanele iconostasului.

Vechimea acestei biserici a fost aproximată pe baze stilistice şi formale ca aparţinând celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVIII-lea. Curăţarea icoanelor de pe iconostas, în urmă cu câţiva ani, a scos la iveală datarea din 4 ianuarie 1767 de pe friza apostolilor şi, sub un strat mai nou de pictură, o însemnare pe uşile împărăteşti: "Aceste dveri ... leau plătit Gheorghe ... 1767". Aceste însemnări fixează în timp cu mai multă precizie momentul de încheiere a lucrărilor de ctitorire şi înzestrare a acestui lăcaş de cult.

Un al doilea rând de însemnări păstrate în biserică indică o renovare majoră în anul 1838. Pe icoana Sfântului Ioan Botezătorul stă înscris: "Ianăş Mămut chinez au dat de pşoţmşanăţ 1838". Pe icoană se poate observa cum vechea pictură transpare pe alocuri, indicând o repictare la acest an. O însemnare pe friza apostolilor afirmă că "Aceştea sşfinţţii apostolii au plătit Costa Danciu 1838". Şi aici este vorba, desigur, de o repictare. O a treia însemnare contemporană cu cele două anterioare se poate citi pe icoana Maicii Domnului care afirmă următoarele: "Aceştea sfinte icone lea înpreună cu dverile şi cu răstignirea de sus au plătit Petru Neagu şumari erarial 1838". Este posibil ca pictura murală să fi fost executată în 1838, odată cu repictarea iconostasului.

O nouă etapă de înnoiri este sugerată de o însemnare pe grinda de peste intrarea în naos: "Spre veşnica pomenire a răposaţilor Magdalena Milescu 1896". Turnul improvizat în faţa pridvorului a fost probabil ridicat atunci sau după aceea.

Starea bună de conservare de azi o datorăm reparaţiilor de întreţinere din 1979 şi celei încheiate în 2007. În 1979 s-a modificat forma coifului turnului şi a fost reconstruită clopotniţa, separat de biserică.

Biserica de lemn din Calina, comuna Dognecea, judeţul Caraş-Severin, a fost construită în anul 1780 şi are hramul "Mântuirea Maicii Domnului".

Biserica a fost construită iniţial la Ciudanoviţa. De acolo a fost dusă la Greoni pentru ca, prin 1780, să ajungă la Calina. Oamenii din partea locului nu şi-au permis mai mult, ei fiind tăietori de lemne şi crescători de animale. A existat în biserică şi o colecţie de cărţi scrise cu chirilice, dar astăzi nu se mai ştie nimic de ele. Chivotul datează din 1892, fiind pictat de pictorul N. Haşcă şi donat de familia Tudor Drugărin. Evanghelia a fost tipărită în 1929. Icoanele de pe iconostas au fost pictate de Mihai Mustaţă, un pictor profesionist născut chiar la Calina. Pe scaunele împărăteşti există plăcuţe metalice cu nume precum Vuc, Boru, Putnic, Trifu, Mustaţă. Sistemul constructiv folosit pentru edificarea bisericii, întâlnit şi la alte biserici bănăţene, este cunoscut sub numele de "Fachwerk" (sistemul în paiantă sau în grai popular sistemul "în căţei"). În biserica din Calina se păstrează câteva icoane pictate pe lemn din secolul al XVIII-lea şi câteva icoane pictate pe tablă. (Pr. Daniel Alic, Darius Herea)