Boboteaza, moment unic în viaţa unei comunităţi

În ziua de 6 ianuarie a fiecărui an, creştinii sărbătoresc Botezul Domnului, sărbătoare cunoscută în popor sub mai multe denumiri: Boboteaza, Epifania sau Teofania, deoarece, în timpul Botezului, Sfânta Treime a apărut pentru prima dată lumii; glasul Tatălui se face auzit din ceruri, Fiul este întrupat şi stă în râul Iordan, iar Sfântul Duh Se coboară în chip de porumbel. „Iar botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El“ (Matei 3, 16). În mod practic, credincioşii primesc în casele lor binecuvântarea Domnului, sărută Sfânta Cruce, după care sunt stropiţi cu Agheazmă de către preot, urmând ca în ziua de Bobotează să meargă la biserică pentru a lua Agheazmă mare, apa sfinţită în această zi. Aşadar, Boboteaza reprezintă momentul unic din timpul anului când în curţile bisericilor de mănăstire sau de parohie, în prezenţa credincioşilor, preoţii săvârşesc slujba de sfinţire a Aghezmei mari, care va fi luată ulterior spre binecuvântare şi curăţire de păcate. Creştinii ortodocşi gustă în fiecare dimineaţă din Agheazma mare, pe nemâncate, până la odovania praznicului Botezului Domnului. Cu Agheazma mare se stropesc livezile, via, animalele, pentru ca acestea să fie roditoare, ferite de secetă sau de orice primejdie de-a lungul noului an, în acest mod primind binecuvântarea lui Dumnezeu. Agheazma este păstrată pe o perioadă nelimitată, deoarece aceasta nu se strică niciodată, ţinând neplăcerile deoparte, limpezind minţile şi aducând liniştea în sufletul celor care o consumă, având un rol purificator. Boboteaza este sărbătoarea care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă, amintind de Botezul Mântuitorului Iisus Hristos în apa Iordanului, reprezentând şi un prilej de mărturisire a credinţei în Sfânta Treime, dar şi începutul activităţii de răspândire a învăţăturii lui Dumnezeu. Tot atunci primim şi porunca de a ne boteza - renaşterea omului păcătos prin Botez şi mişcarea noastră spre o credinţă lucrătoare, precum şi dorinţa de a ne uni cu Hristos. Deşi este o zi încărcată de multe obiceiuri şi tradiţii, în funcţie de fiecare zonă, unele dintre ele păstrate şi practicate în mod profund şi astăzi, cea mai mare importanţă pe care o poartă această zi rămâne cea religioasă, creştinii aşteptând-o cu post, rugăciune şi smerenie.