Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri „Bogăţia materială folosită duhovniceşte este binecuvântare de la Dumnezeu pentru oameni”

„Bogăţia materială folosită duhovniceşte este binecuvântare de la Dumnezeu pentru oameni”

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Știri
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 22 Noi, 2020

„În această perioadă a Postului Crăciunului, Evanghelia ne cheamă, nu la acumulare de bunuri materiale, ci la dobândirea smereniei, a bunătăţii, a sfinţeniei, a iubirii smerite şi darnice, ne cheamă să fim milostivi ca Dumnezeu Cel milostiv”, a subliniat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit în Duminica a 26-a după Rusalii. Patriarhul României a precizat faptul că pasajul evanghelic de la Sfântul Evanghelist Luca, în care este relatată Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina (Luca 12, 16-21), ne arată în esenţă că bogatul avea hambare pline, dar suflet gol.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a explicat motivul pentru care Biserica a rânduit ca în această perioadă a Postului Naşterii Domnului să fie citită în cadrul Sfintei Liturghii Evanghelia despre bogatul căruia i-a rodit ţarina. „În această Evanghelie ni se arată cum trebuie să se îmbogăţească omul, nu atât de cele materiale, cât în Dumnezeu, adică să se îmbogăţească duhovniceşte (...). Bogatul căruia i-a rodit ţarina primeşte pe neaşteptate, fără nici o lucrare în plus, fără nici un merit deosebit, un mare dar de la Dumnezeu, şi anume o recoltă îmbelşugată. Acest om bogat, lacom de averi materiale, nu s-a gândit să mulţumească lui Dumnezeu pentru acest mare belşug al ţarinii sale şi nici să împartă din belşugul acesta săracilor. Bogatul, deşi se adresează sieşi, conştiinţei sale zicând: «Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te» (Luca 12, 19), foloseşte verbe care se referă nu la suflet, ci la trup. Între aceste verbe nu vedem nici verbul a mulţumi lui Dumnezeu pentru darul neaşteptat al recoltei mănoase, nici verbul a dărui ceva cuiva din cele primite de la Dumnezeu. Odihna sufletului era, de fapt, îngroparea lui în cele materiale, trupeşti, limitate şi trecătoare”, a spus Patriarhul României.

Preafericirea Sa a arătat că reducerea sau coborârea vieţii doar la nivel biologic arată căderea şi decăderea spirituală a bogatului lacom. „Pe neaşteptate vine întrebarea: dacă la noapte vei muri, tot ceea ce ai cui va rămâne? Cui vor rămâne aceste bunuri care te-au dezaxat în gândire şi te-au împătimit în simţire? Aici vedem că iluzia unei fericiri bazate strict pe bunuri materiale şi trecătoare, iluzia fericirii dată în exclusivitate de bunurile materiale este considerată în Evanghelie o nebunie: «Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău» (Luca 12, 20), adică vei muri”. În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat cuvintele: vor cere de la tine sufletul tău (Luca 12, 20). „Pot fi îngerii lui Dumnezeu care, îndată după despărţirea sufletului de trup, duc sufletul în faţa Tronului de judecată al lui Dumnezeu, sau pot fi duhurile rele care deja puseseră stăpânire pe acest om bogat lacom. Indiferent de interpretarea acestor cuvinte: «vor cere de la tine sufletul tău», ceea ce este evident este faptul că după moartea omului există o evaluare, o judecată a modului său de vieţuire pe pământ. Vor cere de la tine sufletul tău înseamnă vei da seama de modul în care ai trăit viaţa, de cum ai folosit bunurile materiale ale vieţii pământeşti. Evanghelia deschide o perspectivă a responsabilităţii privind bunurile pe care le primim de la Dumnezeu ca daruri”.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit şi despre ce înseamnă îmbogăţirea omului în Dumnezeu. „Este o îmbogăţire duhovnicească, şi anume sufletul nemuritor al omului se îmbogăţeşte cu o mulţime de calităţi duhovniceşti, cu daruri ale Duhului Sfânt, pe care el le cultivă şi le înmulţeşte. Aceste daruri ale Duhului Sfânt sunt, aşa cum ne arată Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Galateni, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea şi curăţia (Galateni 5, 22-23). Îmbogăţirea în Dumnezeu este plăcută lui Dumnezeu pentru că este îmbogăţirea cu darurile duhovniceşti pe care sufletul le adună în sine ca urmare a legăturii cu El prin credinţă şi rugăciune şi prin împlinirea voii Lui”.

Patriarhul României a mai precizat că atunci când omul devine milostiv şi are iubire smerită în suflet, mâinile sale devin mâinile iubirii lui Hristos. „Evanghelia de astăzi ne arată că nici bogăţia materială şi nici sărăcia materială nu sunt scopuri în sine, ci atât bogăţia materială, cât şi sărăcia materială ne pot apropia de Dumnezeu sau ne pot îndepărta de El şi de semeni. Depinde de modul cum folosim bogăţia şi sărăcia. Dacă folosim bogăţia ca să-i ajutăm pe alţii care sunt nevoiaşi, lipsiţi, săraci, bolnavi, singuri, atunci ea este binecuvântare pentru noi şi pentru semenii noştri. Iar sărăcia, dacă nu este transformată în dorinţă de îmbogăţire spirituală, poate deveni prilej de invidie, de lăcomie, de furt. Şi bogăţia materială, şi sărăcia materială, dacă nu sunt folosite duhovniceşte, ele pot fi obstacol pentru mântuire. Biserica nu-l îndeamnă pe om la sărăcie, ci-l îndeamnă să fie harnic şi darnic (...). Opera filantropică sau caritabilă a Bisericii s-a dezvoltat prin dărnicia creştinilor. Biserica i-a învăţat pe împăraţi, pe regi, pe voievozi, pe domnitori, pe boieri, pe oamenii înstăriţi să-i ajute pe cei săraci şi ea însăşi a avut grijă ca săracii să fie miluiţi, ajutaţi. Toată această lucrare filantropică ne arată că bogăţia materială care vine de la Dumnezeu, dacă este folosită duhovniceşte, atunci ea este binecuvântare de la Dumnezeu pentru oameni”.

La final, Părintele Patriarh Daniel a oficiat slujba Trisaghionului pentru Patriarhul Irineu al Serbiei, apoi a rostit mesajul intitulat: Un păstor înțelept și pașnic - Patriarhul Irineu al Serbiei (2010‑2020).