La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
„Botezul creştin ne dă înfierea în Duhul Sfânt“
▲ Prezent duminică la Mănăstirea Techirghiol, Patriarhul României a explicat în ce constă pregătirea căii Domnului ▲ Calea Domnului este Legea cea nouă, Evanghelia ▲ Prin ce se deosebeşte botezul lui Ioan de cel creştin? ▲ Botezul creştin nu ne dăruieşte numai iertarea păcatelor, ci ne dă înfierea în Duhul Sfânt ▲
Duminică, 4 ianuarie 2009, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, prezent la Mănăstirea „Sfânta Maria“ - Techirghiol, a rostit în cadrul Sfintei Liturghii oficiate de un sobor de ieromonahi, în frunte cu protosinghelul Cleopa Nistor, administrator al Centrului Social-Pastoral „Sfânta Maria“ - Techirghiol, un cuvânt de învăţătură. Arătând că pericopa rostită în duminica de dinaintea Botezului Domnului, care constituie începutul Evangheliei după Marcu, vorbeşte despre Sfântul Ioan Botezătorul ca Înaintemergător al lui Hristos, care pregăteşte calea, mai exact pe iudei să primească Legea cea Nouă, Evanghelia Mântuitorului, Preafericirea Sa a subliniat în ce anume constă pregătirea căii Domnului. „Această pregătire se face prin pocăinţă. Pocăinţa înseamnă recunoaşterea păcatelor, mărturisirea lor, iar botezul pocăinţei, propovăduit de Ioan, este un botez al conştientizării stării de păcat a omului, ca stare neplăcută lui Dumnezeu. Cererea de iertare a păcatelor şi izbăvirea de ele este pregătire a omului pentru întâlnirea cu Dumnezeu cel Unul Sfânt, Cel fără de păcat“. Pregătirea căii Domnului Vorbind mai apoi despre persoana Proorocului Ioan, PF Daniel a menţionat trimiterile vechi-testamentare cu privire la cel mai mare profet din Legea Veche. „Sfântul Ioan Botezătorul a fost prezis cu secole înainte de Proorocii Maleahi şi Isaia. «Iată Eu trimit pe Îngerul meu înaintea feţei Tale». Aşa este numit Ioan - «Îngerul Domnului» -, ca cel aflat în apropiere de Hristos, înaintea feţei Lui, prin aceasta arătându-se prietenia dintre Ioan şi Iisus Mântuitorul, primul, cu şase luni mai în vârstă decât Mesia, fiind verişorul Lui. Se ştie că, în vechime, venirea unui împărat era pregătită de un înaintemergător care avea sarcina de a rândui locul, spaţiul unde cel mai mare urma să sosească, punând la curent pe oameni cu ceea ce avea să se întâmple. Sfântul Ioan este, aşadar, pregătitorul, înaintemergătorul. Cel de-al doilea prooroc care face referire la persoana lui Ioan este Isaia. El îl numeşte «Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui». Pustia de care vorbeşte Evanghelia este atât cea geografică, a Iordanului, cât şi pustia cea neroditoare a sufletelor celor ce se depărtaseră de la poruncile Domnului“. Calea Domnului, a continuat Patriarhul, este Legea cea nouă, Evanghelia, iar cărările cele ocolite sunt învăţăturile Legii Vechi, care nu întotdeauna vorbeau direct, ci prin anticipaţie, pe ocolite; ele spuneau ceva, dar şi ascundeau în acelaşi timp. Când Sfântul Ioan spune „Drepte faceţi cărările Lui“ se referă la faptul că unele dintre aceste cărări sau învăţături ale Legii Vechi fuseseră distorsionate, deviate prin interpretări nu întotdeauna corecte. Or, ele trebuiau îndreptate, corect tâlcuite. „Drept“ mai înseamnă şi duhovnicesc, iar învăţăturile drepte sunt cele nu doar ale literei formale, ci trebuie ca Legea Veche să fie interpretată duhovniceşte. „Drepte faceţi cărările“ se referă la corectarea tâlcuirii formaliste, juridice, printr-una duhovnicească a Legii. „În doar câteva cuvinte, cei doi prooroci din Vechiul Testament dădeau programul lucrării pregătitoare a Sfântului Ioan Botezătorul ca pregătitor al conştiinţelor iudeilor pentru primirea Evangheliei şi a Botezului Mântuitorului“, a mai spus Preafericirea Sa. Diferenţa între botezul lui Ioan şi cel creştin Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a reliefat în continuare că Sfântul Vasile cel Mare a arătat sugestiv care este diferenţa între botezul lui Ioan şi cel creştin, spunând că botezul Sfântului Ioan este începutul botezului lui Hristos, pentru că este botezul pocăinţei. Or, botezul creştin începe prin pocăinţă, pentru că spunem: „Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor“, iar înainte de Botez, postim, ne pocăim. Botezul lui Ioan este începutul botezului creştin, iar acesta din urmă este desăvârşirea botezului pocăinţei. După cum spune Sfântul Vasile cel Mare, botezul lui Ioan şi cel creştin se deosebesc prin înfiere. Botezul pocăinţei ne arată că avem nevoie de iertarea păcatelor. Dar botezul creştin, cel cu Duhul Sfânt, nu ne dăruieşte numai iertarea păcatelor, ci ne dă înfierea în Duhul Sfânt. Prin botez ni se dăruieşte iertarea păcatelor, intrarea în trupul tainic al Domnului, care este Biserica, şi ni se dă înfierea. „Botezul Sfântului Ioan era nedesăvârşit, era doar început al botezului creştin. Taina iertării păcatelor prin botezul creştin presupune o lepădare de un trecut păcătos şi o dorinţă vie de viaţă nouă“, a încheiat Părintele Patriarh Daniel.