Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Călăuză în timpul Postului Mare
Cea mai recentă publicaţie teologică, apărută cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în excelente condiţii grafice, la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, este "Canonul cel Mare" al Sfântului Andrei Criteanul.
Necesitatea acestei apariţii este cu atât mai mare, cu cât ne aflăm în perioada Postului Mare, când compoziţia aflată în paginile sale este întrebuinţată în cult, fragmentar în timpul Pavecerniţelor celor mari din primele patru zile ale postului şi complet în Denia de miercuri seara din a cincea săptămână a Postului Paştelui. "Canonul cel Mare", operă a Sfântului Andrei, episcopul Gortynei din Creta, Părinte al secolului al VIII-lea, reprezintă atât o transpunere în timp a vieţii Bisericii Ortodoxe, cât şi, după cum se spune în textul introductiv, o meditaţie biblică şi o rugăciune de pocăinţă. Este o parte vie de istorie a Bisericii, fiind singura alcătuire de acest fel păstrată în cult sub forma sa iniţială, de la cumpăna secolelor VII-VIII, când a fost introdusă ca nou gen al imnografiei bizantine, înlocuind condacul, faţă de care era mai amplă şi mai profundă în înţelesuri teologice. Împărăteasa Canoanelor Totodată, această cântare îi induce pe ascultători într-o dispoziţie contemplativă, potenţată de atmosfera solemnă din timpul slujbelor şi de impresia vizuală produsă de icoane. Pocăinţa necesară mai mult ca oricând la începutul Postului Mare este ilustrată prin numeroase exemple biblice, cuprinse în cele peste 250 de tropare ale acestei ample compoziţii, cât şi prin maniera sobră de intonare a acestora în cadrul slujbelor. Textul actualului volum este preluat din Triod, ediţia 2010, fiind însoţit de o Introducere în care sunt prezentate înţelesul şi folosul "Canonului cel Mare", cât şi câteva date despre autorul acestuia, Sfântul Andrei Criteanul. Frumuseţea şi profunzimea teologică a acestei compoziţii liturgice, denumită pe bună dreptate Împărăteasa Canoanelor, o recomandă nu doar pentru uzul preoţilor, ci al tuturor credincioşilor ortodocşi.