Calea troiţelor

Mergând pe drumul judeţean DJ243, care leagă Bârladul de Bacău, în dreptul comunei Iana se remarcă o troiţă impresionantă, atât prin mărime, cât şi prin stilul arhitectural de calotă, pictată la interior, ce creează impresia unei ferestre uriaşe spre transcendenţă. Povestea pe care o propune trecătorului este deosebită. Troiţa din Iana, pe care localnicii o consideră "cea mai mare şi mai frumoasă din toată zona Moldovei", deschide calea către alte câteva zeci de monumente ortodoxe ridicate în doar câţiva ani de sătenii a două comune vasluiene, Iana şi Ghergheşti. Interesant este că majoritatea sunt proiectate şi pictate în ultimii zece ani de parohul din satul Ghergheşti, preotul Ciprian Apopei, sprijinit de profesorul de religie Cătălin Radu, ambii cu studii universitare în domeniul picturii bisericeşti.

"Călătorule, când vei citi aceste rânduri, să-ţi aduci aminte că şi eu am fost călător prin viaţă, ca şi tine. Nu am luat nimic cu mine, dar am lăsat în urmă lucruri care să amintească de trecerea mea prin viaţă. Fă la fel şi vei trăi veşnic…", stă scris pe unul dintre pilonii troiţei din Iana despre care localnicii spun că e "cea mai mare şi mai frumoasă din toată zona Moldovei".

Intrând în vorbă cu nea Gelu, un bătrân trecut de vârsta de 70 de ani, care pretinde a cunoaşte toate satele din împrejurimi ca pe propria ogradă, aflăm că troiţa de la intrarea în Iana este doar unul din multele monumente care, de câţiva ani, răsar în comunele vasluiene Iana şi Ghergheşti. "Dacă ţineţi drumul de aici până la Ghergheşti, până la casa părintelui de acolo, vă veţi minuna câte troiţe veţi găsi. Şi toate pictate! Va fi greu să număraţi toate troiţele ridicate. La noi trăiesc oameni foarte credincioşi... S-a format aici un colţişor de rai", ne spune bătrânul.

Troiţa de la intrarea în Iana a fost construită în 2008 cu sprijinul financiar al Primăriei şi al veteranului de război Gheorghe Olaru, care a susţinut o mare parte din cheltuieli. Pictată în tehnica fresco în şapte zile, pe o suprafaţă de 23 mp, troiţa a fost realizată de actualul paroh din satul Ghergheşti, pr. Ciprian Apopei, ajutat de Cătălin Radu, profesor de religie. Scena principală reprezentată pe monument este Învierea Domnului, iar pe pilonii de susţinere, încadraţi de un motiv ornamental vegetal, sunt pictaţi sfinţii ocrotitori ai celor două comune, Sfânta Cuvioasă Parascheva şi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie.

"Competiţie" în ridicarea de troiţe

Mai departe pe calea troiţelor, în satul Hălăreşti, se iveşte un nou simbol al credinţei ortodoxe, o troiţă pictată în anul 2007, în care sunt reprezentaţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ocrotitorii satului, ţinând pe braţe mahrama Mântuitorului Iisus Hristos. Nu zăbovim prea mult în dreptul ei, pentru că la câţiva metri se zăreşte o alta, construită în acelaşi stil arhitectural şi pictural, aici fiind reprezentaţi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Tanti Lenuţa, cea care locuieşte în casa de lângă troiţă, ne spune că "a fost zidită în anul 2006. Sunt pictaţi Sfinţii Constantin şi Elena pentru că ei sunt ocrotitorii casei noastre, noi purtăm numele acestor sfinţi, ei sunt ocrotitorii familiei noastre. Aici a fost o fântână colmatată, înfundată, părăsită şi neîngrijită. Noi am amenajat-o, am curăţat-o şi, ca să mulţumim Celui de sus pentru apa bună care este într-însa, am făcut o troiţă aici. Avem şi mare noroc cu părintele din Ghergheşti care pictează şi construieşte troiţe împreună cu ginerele meu, Cătălin".

De altfel, avea să aflăm că cei doi pictori au realizat numai în cele două comune peste douăzeci de astfel de monumente tradiţionale creştine şi au pictat bisericile din trei sate din împrejurimi.

Modelul construirii troiţelor s-a transmis repede între sătenii care, parcă, se află într-o competiţie în acest sens. Aşa se face că, în acelaşi sat Hălăreşti, la circa 200 de metri de troiţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena zărim încă una, aflată deocamdată "în şantier". A fost începută anul trecut şi va fi finalizată imediat ce vremea de afară va permite pictarea pe frescă.

Cale de vreo doi kilometri până la ieşirea din comuna Iana ţi-e dat să găseşti troiţe la izvoare, fântâni, la răscruce de drumuri sau ridicate de săteni pe locul unde au locuit cândva înaintaşii lor. Unele au candele care sunt aprinse, altele au instalaţie electrică, fiind astfel iluminate pe timp de noapte. Toate prezintă motivul Crucii şi al Învierii, iar stilul bizantin în care troiţele sunt pictate, cu figurile sfinţilor trase şi sobre, precum şi cromatica utilizată, predominând culoarea ocru galben, trădează amprenta aceluiaşi pictor.

S-au întors în satul natal să ridice o troiţă

Intrând în satul Ghergheşti, întâlneşti, evident, o troiţă pictată. Ca să confirme parcă un stil al zonei, familia Petrică Crăciun a zidit aici un monument creştin odată cu renovarea casei şi cu amenajarea unei fântâni noi. Pe fresca ce împrejmuieşte sursa de apă este reprezentată icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus Hristos.

Nişte fii ai satului Ghergheşti, dar astăzi locuitori ai municipiului Galaţi, au considerat de cuviinţă să-şi înscrie şi ei numele în rândul ctitorilor de troiţe de aici, susţinând financiar ridicarea unui monument care seamănă mai degrabă cu un lăcaş de închinare. Troiţa a fost pictată cu icoana Sfintei Treimi, fiind prevăzută cu o cupolă, unde este reprezentat Soborul Sfinţilor Îngeri, dar şi cu un spaţiu amenajat pentru ca trecătorii să poată aprinde aici o candelă sau o lumânare. Troiţa şi fântâna amenajată au fost sfinţite în anul 2009, chiar în ziua închinată Sfintei Treimi, ocrotitoare spirituală a troiţelor.

Pictor şi duhovnic

Urmând sfatul localnicilor, ne-am îndreptat spre casa parohială pentru a ne întâlni cu părintele pictor. Pe drum a trebuit să ne mai plecăm capul în semn de evlavie către alte câteva troiţe. Una dintre ele, aflată în faţa dispensarului satului, ne-a atras atenţia în mod special, fiind realizată diferit faţă de celelalte. Era un monument închinat eroilor români "căzuţi în lupta împotriva fascismului", o piatră înaltă, văruită, prevăzută cu o placă comemorativă, iar deasupra reapărea motivul crucii Mântuitorului Iisus Hristos, prezent şi la celelalte troiţe. Era construită în centrul satului de unde am putut afla uşor despre abaterea construcţiei de la "tipicul" zonei. "Aici, mulţi ani a existat doar piatra asta albă, ridicată în memoria strămoşilor. Părintele nostru a considerat că se cuvine încreştinarea memoriei lor, având nădejde în Dumnezeu şi în viaţa de veci, şi a hotărât să o reamenajeze cu o cruce deasupra monumentului, având icoana răstignirii Domnului, unde arde mereu o candelă", aflăm de la Sergiu Prăvălici, care spune că are materialele de construcţie achiziţionate pentru a construi şi el o troiţă în dreptul casei sale din satul Lunca, filie a parohiei Ghergheşti.

Casa părintelui pictor o găsim cu greu, rătăcită pe dealurile Ghergheştiului. O casă obişnuită, zidită din acelaşi material de construcţie al zonei, vălătuci cu paie pe "piloni" din nuiele de salcâm, vegheată îndeaproape de un hambar înalt pe post de atelier de tâmplărie şi pictură. Menghina, ferăstraiele şi celelalte ustensile folosite într-un astfel de atelier, amestecate cu planşele parţial sau integral pictate, ori crucile nefinisate, de diferite mărimi şi culori, nu eclipsau nicidecum aerul duhovnicesc al părintelui Ciprian Apopei, un om robust, la vreo 35 de ani, care ne primeşte politicos în gospodăria sa.

Atelierul părea nu doar că-i ocupă ograda casei parohiale, ci îi răscoleşte şi gândurile, şi trăirea sa, care le pune pe seama credincioşilor pe care-i păstoreşte. "Talanţii pe care mi i-a dăruit Dumnezeu, de a putea picta şi sculpta, s-au întâlnit pe cale cu dorinţa sătenilor de a aduce, în felul lor, mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite", ne spune părintele asupra căruia nu ştii ce a avut o influenţă mai mare: descoperirea talentului de pictor de icoane realizate într-un stil bizantin aprofundat, după cum ne spune, în cadrul cursurilor de la Iaşi, la grupa Pictură bisericească a secţiei Artă Sacră a Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae", absolvită în anul 1998, sau trăirea de masterand în Apologetică şi Duhovnicie.

Trei biserici pictate de părintele Ciprian

Pictarea icoanelor l-a preocupat pe părintele Ciprian Apopei din tinereţe. Înainte de a fi numit paroh la Ghergheşti de veşnicul întru pomenire Preasfinţitul Ioachim Mareş, episcop al Huşilor, şi hirotonit întru diacon şi preot în anul 2000 de actualul Episcop al Eparhiei Huşilor, Preasfinţitul Corneliu Bârlădeanul, părintele Ciprian pictase în timpul anilor de facultate numeroase icoane, dar şi două capele în centrele sociale de la Poieni (Iaşi) şi Oşlobeni (Neamţ). În cei zece ani de preoţie în Eparhia Huşilor, ajutat şi de profesorul de religie din comuna Iana, Cătălin Radu, şi el cu studii în domeniul artei sacre, părintele a pictat Biserica "Sfântul Dimitrie" din satul Lunca al comunei Ghergheşti, care datează din 1923, însă a rămas nepictată până în anii trecuţi, a realizat pictura Bisericii "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din satul Hălăreşti şi a împodobit cu icoane Biserica "Sfânta Parascheva" din Soci-Ghergheşti, ctitorită de părintele Ciprian şi sfinţită la 25 iunie 2006 de Preasfinţitul Corneliu Bârlădeanul care i-a conferit atunci rangul de iconom stavrofor.

De altfel, părintele Ciprian a înzestrat cu prapuri sau steaguri bisericeşti pictate pe pânză majoritatea bisericilor din zonă. "Toate bisericile de pe raza acestor comune nu erau pictate până în urmă cu câţiva ani. Erau lăcaşuri de închinare prevăzute cu puţine icoane pe care credincioşii le-au donat Bisericii de-a lungul timpului. Însă pentru o activitate pastoral-liturgică icoanele, care au o însemnătate deosebită, trebuie să domine spaţiul eclezial. Ele potenţează trăirea duhovnicească a creştinului, mai ales atunci când acesta păşeşte pragul bisericii", afirmă părintele Ciprian.

"Cetăţenii cerului"

Părintele pictor spune că troiţele dau un sens veşnic naturii înconjurătoare, restituind Creatorului cele create, împodobite frumos prin credinţa oamenilor din Ghergheşti. "Oamenii de aici ştiu să-i mulţumească lui Dumnezeu. Spre exemplu, la cea mai mare troiţă din zonă, cea de la Iana, se găseşte singurul izvor de apă la şosea pe drumul dinspre Bârlad până la Iana, pe o distanţă de 20 de kilometri. Pentru acel izvor de apă, oamenii s-au gândit să-i aducă mulţumire lui Dumnezeu, ridicând o troiţă. Nu vor să rămână datori la Dumnezeu. De altfel, dacă aţi observat, aproape la toate troiţele există ori o fântână, ori amenajat din deal o scurgere pentru un izvor de apă. De-asta şi noi am făcut anul acesta slujba Bobotezei la o fântână în sat", ne spune părintele, pentru care termenul de apă are mai multe înţelesuri: "Nu este doar necesarul zilnic de lichide. Apa asta e pentru trup. Dumnezeu însă ne învaţă despre o apă mult mai însemnată, apa vieţii veşnice, garantând că "oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică". De aici şi legătura cu veşnicia pe care, poate, aţi observat-o citind pe troiţa din Iana... Iar la noi, în toate icoanele pictate predomină albastrul şi ocrul. După priceperea noastră, ele simbolizează ţărâna din pământul în care am fost plămădiţi cu toţii şi cerul spre care ne îndreptăm. Suntem locuitori ai pământului, ne trudim aici, dar noi creştinii suntem cetăţeni ai cerului. Iar dacă în drumul nostru prin lume întâlnim o troiţă la o răscruce de drumuri, ori că urmează a merge înainte, ori la dreapta sau stânga, mergem pe calea Domnului, aceea a gândului cel bun."

"Treâ să fac şi eu ceva..."

În Ghergheşti, una din troiţele ridicate recent are o poveste emoţionantă despre care aflăm de la părintele Ciprian Apopei: "Troiţa zidită de un ghergheştean de-al nostru, Gheorghe Mocanu, reflectă în parte credinţa oamenilor şi recunoştinţa pe care ei le au faţă de Dumnezeu. El a amenajezat un jgheab cu apă doar pentru animale. Alături de acesta, la doi metri distanţă exista deja o fântână cu apă de băut, însă el a amenajat din deal, de unde ieşea un izvor, o reţea cu apă din care să se adape şi animalele. Omul şi-a zis aşa: "Toată viaţa mi-a ajutat Dumnezeu să muncesc şi să mă hrănesc cu ajutorul animalelor din gospodărie. Pentru asta, treâ să fac şi eu ceva pentru ele". Şi le-a făcut acel jgheab lung de vreo 400 de metri care a fost destul de costisitor... Şi m-a rugat să-l sprijin să ctitorească şi o troiţă acolo să înţeleagă lumea că toate sunt de la Dumnezeu: şi avuţia sa din agricultură, şi apa de băut de la fântână, dar şi cea pentru animale, care vine de la izvorul din deal, adică atât apa vieţii pământeşti, cât şi apa vieţii sufletelor oamenilor care este tot de la Dumnezeu".

Cu doar un an înainte, în 2006, la circa jumătate de kilometru distanţă, un alt sătean, Vasile Roşu, cu sprijinul financiar al fiului plecat la muncă în Italia, amenajase un izvor, aducând apa din deal pe o reţea de 500 de metri. Evident, prilej la momentul respectiv pentru a-l ruga pe părintele să picteze o nouă troiţă.

Satele contrastelor

Trecând prin satele comunelor Iana şi Ghergheşti, descoperi o veritabilă zonă a contrastelor. Gospodăriile sărăcăcioase, majoritatea împrejmuite cu garduri din nuiele, contrastează cu şoseaua recent asfaltată, iar antenele satelit parcă pun la încercare bârnele de sprijin ale pereţilor caselor din care se întrezăresc, printre vălătucii de lut cu paie, nuielele de salcie pe post de fier-beton, aşezate precum coastele unui schelet anatomic.

Asfaltul european turnat recent pare dintr-un alt film, când pe drum ţi-e dat să întâlneşti numai căruţe. Motivul acestei situaţii care descoperă aceste contraste izbitoare îl constituie decalajul care a existat mereu între viaţa satului şi interesul vremurilor care n-a ţinut cont de interesul săteanului. Autorităţile locale reclamă atât perioada comunismului, când ţăranii au fost afectaţi puternic de colectivizare, dar şi vremurile de astăzi, când oamenii sunt nevoiţi să trăiască din agricultură, izolaţi de zonele care le-ar putea oferi desfacerea produselor. "Este păcat de aceste locuri, posibilităţi de dezvoltare există, atât pentru agricultură, cât şi pentru turism, având în vedere frumuseţea de aici (...) Comuna Ghergheşti este una dintre comunele în care cooperativizarea nu ar fi trebuit implementată, din cauza condiţiilor specifice, la noi fiind relativ puţin teren agricol, în zonă predominând zootehnia, pomicultura şi viticultura, dar şi deoarece mare parte din satele componente sunt sate de răzeşi, oameni cu mare aplecare spre pământ şi care, în anii comunismului s-au simţit dezrădăcinaţi prin pierderea pământului moştenit de la strămoşi. Tineretul comunei s-a orientat spre oraş sau spre ţările străine, iar acum populaţia este destul de îmbătrânită. Abia în ultimii ani tinerii care plecaseră din sat au început să revină pe meleagurile natale după dorul casei şi al credinţei în care s-au născut", susţine primarul comunei Ghergheşti, Mihai Stoica.