„Când omul se întoarce spre izvorul vieţii este om deplin”

În Duminica a VII-a după Rusalii, când Biserica a rânduit să se citească Evanghelia de la Matei, în care se arată vindecarea a doi orbi şi a unui mut, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a ţinut un cuvânt de învăţătură în biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ a Mănăstirii „Sfânta Maria“ din Techirghiol, judeţul Constanţa, stavropighie patriarhală.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat înţelesurile duhovniceşti ale acestei evanghelii, subliniind că prin aceste minuni Mântuitorul Iisus Hristos ne arată ce este lumea suferinţei, lumea păcatului, pe care El a venit să o vindece, prin iertare de păcate şi prin tămăduire de boli.

„Evanghelia iubirii lui Hristos presupune şi propovăduirea, şi fapta cea milostivă“

Patriarhul României a evidenţiat de asemenea că în concluzia evangheliei ni se arată că „Biserica, trupul tainic al lui Hristos, nu trebuie doar să propovăduiască Evanghelia, ci să adauge la binevestirea Evangheliei, la cuvântul din Biserică, faptele evanghelice ale vindecării, ale ajutorării celor bolnavi, celor pătimitori, celor înrobiţi de patimi şi de duhuri necurate. De aceea, Biserica a dezvoltat pe lângă lucrarea sa misionară de binevestire a Evangheliei, a împărăţiei cerurilor şi lucrarea sa filantropică de iubire milostivă faţă de oamenii care trec prin încercări, prin necazuri, prin boli, prin suferinţă, prin singurătate, prin sărăcie. Evanghelia iubirii lui Hristos presupune şi propovăduirea, şi fapta cea milostivă.“

„Prin credinţă primim iertarea păcatelor şi izbăvirea de boli“

Preafericirea Sa a explicat faptul că, deşi Mântuitorul Iisus Hristos ştia dorinţa celor bolnavi, le-a cerut acestora credinţă, arătând prin aceasta că în mare măsură vindecarea cuiva depinde de credinţa sa puternică, deoarece credinţa nu este o simplă convingere intelectuală, că Dumnezeu există undeva în cer, ci este legătura vie a omului cu Dumnezeu Cel viu.

„Prin credinţă primim iertarea păcatelor, izbăvirea de boli, ajutor în necazuri, eliberări din încercări grele. Credinţa comunică o putere, şi anume puterea harului lui Dumnezeu, puterea vindecătoare, izbăvitoare a harului lui Dumnezeu şi numai prin credinţă dreptul va fi viu. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei, spune că fără credinţă este cu neputinţă a fi plăcut lui Dumnezeu. Nimeni care rămâne în uitare de Dumnezeu şi în necomunicare cu El nu poate fi plăcut lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a creat pe om după chipul Său şi numai când omul se întoarce spre chipul, spre Arhetipul, spre Izvorul vieţii, al inteligenţei, al iubirii, atunci el este om deplin“, a spus PF Daniel.