„Când «scriu» ouă simt că vin Paştile cu-adevărat“

În Duminica Floriilor, Sala de Sport a comunei Moldoviţa a fost înţesată de expozanţii şi vizitatorii prezenţi la cea de-a cincea ediţie a Festivalului Ouălor Încondeiate, un eveniment devenit deja tradiţie în această parte a Bucovinei. Pe lângă harul cu care huţulii de aici ştiu să închistreze ouăle, aceşti oameni trebuie apreciaţi şi pentru faptul că în iureşul zilelor pe care le trăim găsesc răgaz pentru frumos, pentru a pune în valoare comorile din lada bunicilor, pentru a duce mai departe tot ceea ce a fost mai frumos şi mai trainic în sufletul neamului lor.

Vin Paştile şi starea de sărbătoare cuprinde deopotrivă oamenii şi natura, înveşmântându-i în sfială şi curăţenie, accelerând starea de aşteptare a Nopţii Învierii. E o senzaţie pe care o resimţi în orice colţ de ţară, în această perioadă, dar mai cu seamă în Bucovina, acolo unde spiritualitatea, tradiţiile, apartenenţa la comunitate, dragostea pentru autentic, pentru frumos, sunt, parcă, mai vii decât oriunde. S-au convins că aşa stau lucrurile acolo şi cei care au participat duminică, de sărbătoarea Floriilor, la cea de-a cincea ediţie a Festivalului Ouălor Încondeiate de la Moldoviţa. O manifestare care face cinste nu doar organizatorilor, ci întregii comunităţi. E mare lucru să poţi vedea adunaţi la un loc oameni din atâtea sate din jur, curioşi să vadă, să admire, să cumpere ceea ce le este atât de la îndemână în tot timpul anului: ouăle încondeiate. E semn că nu şi-au uitat rădăcinile, că obiceiurile şi meşteşugurile vechi nu sunt în pericol să se piardă şi că într-o perioadă atât de zbuciumată cum e cea în care trăim găsesc timp să se oprească, să arate lumii de unde vin, cine sunt şi ce duc mai departe, către generaţiile ce vin. Iar în cazul huţulilor din salba de sate ce înconjoară comuna Moldoviţa, istoria misteriosului neam din care se trag e scrisă toată, filă, cu filă, pe coaja delicată a micilor simboluri pascale: brâiele de pe ii şi macaturi spun povestea portului popular, animalele şi uneltele din gospodăria omului de la munte istorisesc despre viaţa huţanilor de odinioară, iar crucile, bisericile, cărarea vieţii şi-a morţii mărturisesc credinţa ortodoxă, nestrămutată, a acestor oameni.

Un festival în care kitsch-ul n-a avut loc

De bună seamă, cei care au participat duminică la festivalul de la Moldoviţa au avut ce admira. Răsfăţate de zeci de priviri, ouăle închistrite şi-au spus poveştile, ca nişte cărţi deschise. Cei 25 de expozanţi au impresionat publicul prin acurateţea cu care au realizat motivele în ceară, prin bunul gust al îmbinării culorilor, prin respectul pentru păstrarea liniei tradiţionale a închistritului, ce are aspecte particulare atunci când vine vorba de zonele locuite de huţuli.

A fost un festival al ouălor închistrite în care kitsch-ul nu şi-a găsit loc, toate exponatele purtând marca unor autentici creatori, veniţi din toate satele comunei Moldoviţa, dar şi din Brodina, Ulma, Paltinu, Argel, Moldova Suliţa, Izvoarele Sucevei, Suceava. Şi poate ce e mai important de subliniat e faptul că printre expozanţi nu s-au numărat doar bătrânele, aşa cum am fi tentaţi să credem, ci şi copii, toţi aducând să prezinte vizitatorilor lucrări foarte valoroase sub aspectul tehnicii şi al modalităţii de lucru. "Vrem să ducem tradiţia festivalului mai departe. Ar fi păcat să pierdem acest obicei, pentru că ce pierzi e bun pierdut. Noi suntem bucuroşi să constatăm că şi copiilor noştri le plac aceste obiceiuri, le plac costumele naţionale. Moldoviţa e un centru important în ce priveşte arta aceasta a închistritului ouălor şi aproape în orice familie meşteşugul s-a păstrat", ne-a explicat Traian Iliesi, primarul comunei Moldoviţa.

În deschiderea festivalului, elevii de la şcoala Moldoviţa au susţinut un program artistic, interpretând o suită de cântece religioase, dedicate sărbătorii Învierii, iar părintele Aurel Goraş a binecuvântat întreaga adunare.

"Ouăle acestea, lucrate pe stil vechi, au altă valoare"

Organizat de Primăria comunei Moldoviţa, festivalul a cuprins, ca şi anul trecut, trei secţiuni importante: ouă încondeiate, gastronomie (produse de post şi preparate din peşte) şi obiecte din inventarul unei gospodării tradiţionale, în fapt o părticică din casa omului de la munte de odinioară. Forfota a fost, aşadar, mare în jurul standurilor de prezentare, de unde vizitatorii au putut să-şi achiziţioneze ouă închistrite după tipicul tradiţional, în tehnica batik (arta încondeierii în ceară a huţulilor) sau ouă închistrite cu ceară în relief. Toate modelele expuse au încântat prin colorit, prin armonia compoziţiei şi mai ales prin fidelitatea cu care motivele au fost reproduse pe ou.

Vasilena Darie, o huţancă de 52 de ani din Paltinu, îmbrăcată în straie vechi, huţule, a venit la expoziţie cu o colecţie de ouă realizate cu ceară în relief. Închistreşte ouă de când era o copiliţă. A văzut cum se face trebuşoara asta mai întâi acasă, la mama, iar apoi şi-a perfecţionat tehnica la şcoală, cu ajutorul unei profesoare ce s-a străduit să-şi înveţe şi elevele câte ceva din taina închistritului. "Acolo am învăţat prima dată cu tuş şi cu vopsele chimice. În sat erau numai câteva bătrâne care mai scriau ouă cu ceară, tradiţional. Şi de la ele am învăţat eu că ouăle astea, lucrate pe stil vechi, au altă valoare şi m-am apucat să fac şi eu la fel. Acuma, de tradiţie nu mă mai las", mă asigură, zâmbind, tanti Vasilena. De 11 ani o tot caută lumea s-o invite la târguri, căci ouăle pe care le realizează sunt la mare căutare. De altfel, acestea i-au adus, în finalul festivalului, nu doar aprecierea vizitatorilor şi vânzare bună, ci şi un premiu la Secţiunea Creaţie.

Alt stand de prezentare, altă huţancă mândră, îmbrăcată în costumul popular bucovinean, cu bundiţă de jder. "De când eram mică lucram cu mama. Eu am învăţat de la mama, mama de la bunica, iar fata mea a învăţat de la mine. Acuma "scriu" ouă şi de raţă, şi de găină, şi de struţ, şi de porumbel şi folosesc motivele noastre huţule: crucea Paştelui, cărarea rătăcită, coarnele berbecului. Când "scriu ouă", simt că vin Paştile cu-adevărat", explică veselă, amestecând cuvinte româneşti şi huţule, tanti Elisaveta Moroşan (54 de ani) din Demăcuşa.

Lucia Condrea: har şi artă

Festivalul organizat duminică, la Moldoviţa, a purtat pecetea unui mare creator în arta încondeierii ouălor, fapt ce a ridicat ştacheta acestei manifestări. Este vorba despre Lucia Condrea, cea care a dus faima locului în care s-a născut şi a Bucovinei peste tot în lume, dar care pune suflet şi întreaga ei pricepere în organizarea acestui eveniment în fiecare an, aici, acasă. Un artist care a scris pe micile capodopere ce-i ies din mâini istoria neamului din care se trage. A aşezat pe ou, asemeni unui pictor iscusit, doar că în ceară, cu ajutorul chişiţei, trăirile sale cele mai profunde, bucăţele rupte din propriul suflet, tot ce a simţit că poate dărui lumii. S-a perfecţionat mereu şi a ajuns să spargă limita dintre tradiţie şi artă, ajungând un veritabil creator de frumos.

Cei 25 de ani de migălit pe coaja fragilă, miile de ouă încondeiate în şase tehnici distincte de lucru (tehnica tradiţională a închistritului - batik, grafica alb-negru, ceara în relief, tehnica lucrărilor de antichitate, tehnica dantelăriei, tehnica abstractă), precum şi lucrările premiate în fiecare an în marile târguri de profil din străinătate spun totul despre "Arta Condrea".

Admirând exponatele muzeului ce-i poartă numele, la Moldoviţa, poţi spune, fără teama de a greşi, că Dumnezeu şi-a coborât harul asupra sa, revelându-i taina artei încondeierii. "Toată această moştenire pe care o vedeţi pe ou vine dintr-un patrimoniu vast al etniei noastre, a huţulilor. O etnie parcă uitată şi neelucidată încă de istorici şi cu atât mai misterioasă. Pe aceste ouă se găsesc cele mai vechi şi reprezentative simboluri, începând de la cruce, linia dreaptă, linia frântă, linia vieţii, a morţii, uneltele agricole, soarele, ochiul lui Dumnezeu, cărările rătăcite. Eu am încercat să îmbunătăţesc aceste simboluri, să le şlefuiesc şi să ajung la adevărata artă", spune despre sine Lucia Condrea, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Premii şi diplome de participare pentru truda expozanţilor

La finele manifestării, cele mai valoroase ouă închistrite au fost premiate, fiind apreciat astfel efortul şi migala depuse de fiecare creator în parte. Astfel, la Secţiunea "Ouă încondeiate", categoria "Adulţi", au fost răsplătite cu premiul I Georgeta Ungureanu (tehnica batik) şi Ana Balan (creaţie), iar la categoria "Copii" premiile I au fost adjudecate de elevele Oana Drelciuc (tehnica batik) şi Andreea Rătundu (creaţie). De asemenea, au fost acordate şi câteva premii speciale: Premiul special al juriului - Aurelia Chimiac (84 de ani) din Moldoviţa, pentru felul în care a înţeles să ducă mai departe tehnica tradiţională a "scrisului" pe ou, Premiul presei - Paraschiva Iliesi, Premiul de popularitate - Anca Scutelnicu şi Premiul pentru conservarea artei populare autentice celei mai tinere participante la festival - Ioana Mahu, clasa I, din Câmpulung Moldovenesc.

La Secţiunea "Gastronomie" premiile au mers către Grupul Şcolar "V. Cocea" din Moldoviţa, pentru diversitatea şi originalitatea produselor culinare prezentate şi către învăţătoarea Angela Balabasciuc, pentru designul preparatelor. În plus, a fost premiat şi cel mai frumos coş de Paşti, realizat de clasa a IV-a B din Moldoviţa, sub îndrumarea învăţătoarei Paraschiva Iliesei. "Aici, în expoziţie, nu am avut decât două coşuri, dar vă invit de Paşti, la biserică, unde aţi putea admira peste 1.000 de coşuri, care de care mai frumoase. Îi felicit pe doamna învăţătoare şi pe copii, pentru că păstrează tradiţiile noastre", a spus părintele Aurel Goraş, protopopul Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, cel care a înmânat acest premiu.