La opt ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira, cel care a păstorit Eparhia Maramureșului și Sătmarului mai bine de un sfert de secol (1990‑2016), miercuri, 30 octombrie,
Canonul cel Mare la Catedrala mitropolitană din Timişoara
Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit luni şi marţi seara, în cadrul Pavecerniţei Mari, primele două părţi ale slujbei Canonului Sfântului Andrei Criteanul, iar următoarele două părţi vor fi citite în celelalte zile.
Un număr mare de credincioşi timişoreni a participat la slujbă, cunoscut fiind că această rânduială se săvârşeşte integral o singură dată pe an, în ziua de miercuri din săptămâna a V-a a Postului Mare, iar fragmentar se citeşte în primele 4 zile ale săptămânii întâi a postului. Scopul acestui canon, scris de Sfântul Andrei Criteanul († circa 740 d.Hr.), este să ne readucă aminte de starea noastră de păcătoşenie, de necesitatea chemării numelui lui Iisus Hristos în inima noastră şi de importanţa pe care o are pocăinţa în viaţa noastră. Din punctul de vedere al structurii, acest canon este un imn liturgic alcătuit din multe stihiri (peste 250), organizate în nouă cântări, urmate de stihul „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!”. În încheiere, fiecare cântare conţine câte două tropare de mare importanţă dogmatică, unul închinat Preasfintei Treimi, iar celălalt Maicii Domnului. Acest imn mai este cunoscut şi sub denumirea de „Canonul Mare“, nu doar pentru numărul mare de stihiri, ci şi pentru profunzimea învăţăturilor teologice. Bogăţia şi frumuseţea canonului reprezintă pentru credincioşi un îndemn la pocăinţă şi la meditaţie biblică. În special, sunt evocate numeroase personalităţi ale Vechiului Testament care I-au slujit lui Dumnezeu cu mult devotament; astfel, credincioşii sunt îndemnaţi să fie primitori ca Avraam, să fie răbdători ca Iov, să fie ostenitori ca Iacob pentru împlinirea dorinţelor pe care le au, să fie postitori asemenea lui Moise.
Canonul cel Mare, un exerciţiu pedagogic şi metanoic
„Cultul Bisericii noastre Ortodoxe are o însuşire prin excelenţă pedagogică, de a-l apropia pe tot credinciosul care participă la acest program de viaţă liturgică în atmosfera de viaţă alături de Dumnezeu şi alături de cei care se angajează într-o viaţă alături de Dumnezeu. Nu întâmplător perioada aceasta, numită a Triodului, pe care o petrecem în zilele acestea, atât prin pericopele evanghelice, cât şi prin toate textele citite sau cântate la sfintele slujbe, are un mesaj metanoic, un mesaj duhovnicesc, în sensul că renaşte, actualizează în noi prezenţa Duhului Sfânt. Un astfel de exerciţiu pedagogic recomandat de Biserică în aceste zile de început ale Postului Mare este şi ceea ce îndeobşte cunoaştem drept Canonul Sfântului Andrei Criteanul sau Canonul cel Mare. Acesta doreşte să pună un început bun credincioşilor în călătoria duhovnicească spre Înviere, punându-le înaintea ochilor duhovniceşti exemplele de pocăinţă şi de viaţă aleasă din Sfânta Scriptură. Aceste modele cheamă creştinul la o pocăinţă sinceră şi adâncă, pentru a păşi pe această cale a smereniei şi sfinţeniei, având pe Hristos ca Dumnezeu Milostiv şi Părinte Iubitor“, a specificat arhim. Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei.