La Praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, miercuri, 25 decembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și
Canonul Sfântului Andrei Criteanul - o şcoală a luminării sufletului nostru
Luni, 15 februarie a.c., în toate bisericile ortodoxe a început oficierea slujbei Canonului celui Mare, al Sfântului Andrei Criteanul. Această slujbă, specifică Postului Sfintelor Paşti a fost săvârşită luni seara la Catedrala patriarhală din Bucureşti, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Patriarhul României a explicat în cuvântul de învăţătură înţelesurile duhovniceşti ale călătoriei postului spre minunata noapte a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi a evidenţiat cele mai importante aspecte ale acestei impresionante creaţii ale imnografiei creştine.
„Perioada Postului Mare sau a Postului Sfintelor Paşti este mai întâi de toate o perioadă de rugăciune şi pocăinţă. Postul este însoţit de rugăciune şi rugăciunea este însoţită de pocăinţă”, a spus PF Părinte Patriarh Daniel. De asemenea, Preafericirea Sa a explicat că postirea ne predispune la rugăciune mai multă, la rugăciune smerită, arătând că rânduială făcută de sfinţii postitori şi rugători în această perioadă înseamnă o concentrare a noastră asupra hranei duhovniceşti mai mult decât asupra hranei trupeşti sau materiale. Postirea înseamnă o preferinţă dată întâlnirii cu Dumnezeu faţă de întâlnirea cu darurile Sale din natură, din creaţie. Când postim postim pentru că iubim pe Dumnezu mai mult decât darurile Lui pe care le consumăm. Prin postire dorim să ne dezlipim să ne detaşăm, să ne eliberăm de prea multul determinism, prea multa lăcomie şi prea multa obişnuiţă, consumând cele pământeşti. Vrem să ne eliberăm de prea multa lăcomie de cele materiale pentru a transorma foamea şi setea noastră trupească în foame de după Dumenezeu. Postirea ne predispune la rugăciune mai multă, rugăciune smerită. Cu cât ne rugăm mai mult cu atât ne hrănim mai mult din prezenţa Harului lui Dumnezeu, din prezenţa iubitoare a lui Hristos, care ascultă rugăciunea smerită însoţită de post. Prin aceasta se hrăneşte mai mult sufletul nostru, rugăciunea este o hrană a sufletului, ea luminează mintea, încălzeşte inima şi întăreşte voinţa ca să iubim mai mult pe Dumnezeu, să ne aducem mai des aminte de El, să-I mulţumim pentru darul vieţii şi să-I cerem mântuirea ca viaţă veşnică”, a spus PF Daniel.