„Care este rolul convingerilor religioase, după Tratatul de la Lisabona?“

Grupul popularilor europeni din Parlamentul European a organizat, în data de 3 februarie 2010, seminarul cu tema „Unitate în diversitate: care este rolul convingerilor religioase, după Tratatul de la Lisabona?“. Reuniunea a avut loc la sediul Parlamentului European de la Bruxelles şi a reunit europarlamentari, membri ai popularilor europeni, în special pe cei din Grupul de lucru pentru demnitatea umană, funcţionari europeni, precum şi membri ai diferitelor reprezentanţe pe lângă instituţiile europene. Scopul propus al întâlnirii a fost explorarea rolului diversităţii religioase în Europa: modul în care convingerile religioase au modelat formarea Uniunii Europene şi a valorilor sale, rolul şi locul credinţei într-o Europă post-Lisabona.

În cadrul seminarului s-au ţinut trei expuneri urmate de discuţii extrem de animate. Prima dintre expuneri a fost făcută de dl David Quinn, unul dintre cei mai importanţi jurnalişti şi comentatori pe probleme religioase şi sociale din Irlanda, director al Institutului Iona din Irlanda, care susţine şi promovează locul religiei în societate. Acesta a vorbit despre „Motivele pentru care Irlanda a cerut garanţii Tratatului de la Lisabona“, subliniind faptul că, printre altele, respingerea Tratatului de la Lisabona în 2008 în Irlanda s-a datorat şi îngrijorării populaţiei ir-landeze cu privire la modul de abordare al Uniunii Europene în ceea ce priveşte anumite probleme etico-sociale, pe care încearcă să le impună şi ţărilor membre. Dintre acestea, chestiunile familiei (vezi problema căsătoriei homosexualilor), educaţiei (vezi programele de cercetare embrionară) şi dreptului la viaţă (vezi problema avortului şi a eutanasiei) au fost evidenţiate cu precădere. Poziţia Bisericii Romano-Catolice a fost, în acest caz, una demnă, reprezentanţii acesteia punând în lumină chestiunile etice, în ciuda presiunilor politice. Ceea ce cred irlandezii că au reuşit să negocieze referitor la aplicarea Tratatului de la Lisabona, în special a Cartei drepturilor fundamentale pe care acesta o include, este faptul că principiul egalităţii, care a devenit cuvânt de ordine şi uniformizator în politica UE, nu trebuie şi nu poate, însă, să le limiteze libertatea - de asemenea, principiu fondator al construcţiei europene.

Al doilea vorbitor a fost dl Jorge César das Neves, consilier pe probleme religioase în cadrul BEPA (Biroul consilierilor de politică europeană) din Comisia Europeană, care a dezvoltat tema „Modul în care Comisia Europeană va dialoga cu Bisericile şi credinţele religioase“. Vorbitorul a evidenţiat faptul că articolul 17 al Tratatului de la Lisabona, care vorbeşte despre respectarea statutului de care beneficiază, în temeiul dreptului naţional, Bisericile din statele membre, precum şi despre promovarea unui dialog deschis, transparent şi constant cu Bisericile din Europa, nu face decât să reia, aproape cuvânt cu cuvânt, prevederile articolului 52 din ceea ce se dorea a fi Tratatul constituţional al UE. Acest lucru arată, pentru reprezentantul Comisiei Europene, că există un consens în ceea ce priveşte respectarea convingerilor religioase în Europa şi dorinţa unui dialog constant între Uniunea Europeană şi Bisericile din Europa. Mai mult decât atât, dialogul nu are şi nu trebuie să aibă drept scop să arate ceea ce ar trebui să fim, ci să arate mai bine ceea ce suntem de fapt, adică identitatea noastră.

Ce se întâmplă în Europa în ceea ce priveşte religia?

De departe cea mai provocatoare şi mai dinamică expunere a fost cea a dlui Marcello Pera, filosof şi fost preşedinte al Senatului italian, coautor, împreună cu Cardinalul Joseph Ratzinger, al cărţii „Fără rădăcini: Vestul, relativismul, creştinismul şi Islamul“. Tema prezentată de acesta a fost: „Quo vadis, unitate în diversitate? În ce direcţie se îndreaptă Europa cu privire la religie şi convingeri religioase?“. Prezentarea a fost structurată pe trei întrebări şi răspunsurile aferente: 1) Ce se întâmplă în Europa în ceea ce priveşte religia? Răspunsul: Trăim un timp al apostaziei sau al respingerii creştinismului şi al valorilor propovăduite de acesta. De aceea Europa promovează legi contrare moralei creştine, de aceea un candidat italian la postul de comisar european este respins la audieri de Parlamentul European deoarece declara public că nu este de acord cu căsătoria homosexualilor, din acest motiv crucea este scoasă din spaţiul public în anumite ţări ale UE, pe când purtarea vălului islamic este văzută ca o mare izbândă în ceea ce priveşte libertatea religioasă, din această cauză nu întâlnim niciodată cuvântul „reciprocitate“ în cadrul dialogului dintre UE şi ţările arabe care interzic manifestările religiei creştine. 2) Care sunt motivele acestei apostazii? R: Relativismul moral predicat cu putere de elitele intelectuale şi politice europene. 3) Care sunt consecinţele acestei apostazii? R: Criză de valori şi dificultatea angrenării unui dialog intercultural pe un picior de egalitate cu alte culturi, de exemplu, cea islamică. De unde vine această dificultate? Din faptul că, pentru a ne angaja într-un dialog intercultural, trebuie cel puţin să credem în cultura noastră europeană, căzută pradă apostaziei şi secularizării, iar o Europă care nu crede în cultura sa riscă să-şi piardă atât identitatea, sufletul său (Jacques Delors), cât şi puterea sa de integrare.

Seminarul organizat la Bruxelles de grupul popularilor europeni a fost extrem de interesant şi trebuie apreciat faptul că acest grup, care este şi cel mai numeros din Parlamentul European, nu-şi uită orientarea creştin-democrată, promovând valorile creştine şi apărând demnitatea umană în contextul unei Europe măcinate de relativism şi secularizare.