Cartea veche din Şcheii Braşovului

Deschidem astăzi serialul informativ privind cartea veche de înţelepciune din Şcheii Braşovului pentru a pune în cunoaştere extraordinarul tezaur de carte veche pe care Biserica "Sfântul Nicolae" din Şcheii Braşovului l-a găzduit aici de-a lungul veacurilor, un tezaur care, din păcate, este puţin cunoscut, puţin cercetat şi puţin valorificat.

Format sub egida străvechii Biserici voievodale "Sfântul Nicolae" din Şcheii Braşovului, fondul de carte veche de aici ilustrează valoarea mediului cultural pe care l-au patronat această biserică şi slujitorii săi, dar în acelaşi timp şi semnificaţia altor medii de cultură de unde a provenit o mare parte a acestor cărţi, ca să nu amintim imensul număr de cărţi duse din Şcheii Braşovului şi folosite în medii de cultură, nu numai din ţară, dar şi peste hotare (Bulgaria, Ucraina, Rusia, Serbia etc.).

Existenţa unei biblioteci, a unui fond de carte de aici, se poate dovedi încă din veacul al XV-lea, când biserica avea o pecete din argint (ştampilă), păstrată şi azi, care se aplica pe toate cărţile aparţinătoare, dar şi în condiţiile în care protopopul Mihai moştenea de la înaintaşi o valoroasă bibliotecă, oferind bisericii numeroase danii de carte şi prin urmaşii săi, protopopii Constantin şi Vasile. În aceste condiţii, biserica însăşi îşi formează o bibliotecă prin dania slujitorilor ei, dar mai ales prin cea a domnilor şi marilor boieri, care, în împrejurări diferite, ofereau bisericii cărţi. Este cazul lui Neagoe Basarab, Alexandru Lăpuşneanu, Cantacuzinii şi, mai ales, Constantin Brâncoveanu şi urmaşul său, Grigorie Brâncoveanu.

Existenţa tiparului braşovean al lui Coresi (1556-1583), urmat de cel al lui Petcu Şcoanu (1731-1739), de al fraţilor Boghici (1805), a favorizat concentrarea, aici, a numeroase cărţi tipărite. De asemenea, existenţa unei şcoli de copişti în Şchei, care poate fi urmărită din vremea popei Costea (1477) şi până în veacul al

XIX-lea, a însemnat, iar, o posibilitate de înzestrare cu carte veche. Nu este de neglijat aportul negustorilor din Şchei, în mare parte adevăraţi cărturari, care aduceau, din îndepărtatele lor drumuri de negoţ, numeroase cărţi, adevăr confirmat de însemnările marginale ale cărţilor. Pentru procurarea sau păstrarea lor s-au purtat şi adevărate procese juridice, s-au oferit moşii sau sume imense de bani.

Documente pierdute

Intenţia catalogării lor a survenit destul de târziu, doar atunci când acestea sunt puse în pericol de detractorii de cărţi, dar şi de faptul că ele deveneau valori financiare în timp. Prima iniţiativă a aparţinut voievodului Constantin Brâncoveanu, în urma unui nefericit incident, când, din "porunca lui Satan", mai bine zis din neatenţia celor care răspundeau de păstrarea lor, dispare lada cu documente şi cărţi vechi ale bisericii, iar voievodul muntean trimite de la curtea sa pe braşoveanul David Corbea pentru a salva situaţia. Dar să lăsăm documentul din 1680 să ne povestească: "În timpul acestui protopop (n.n., Staicu, an 1680) au mers tătarii asupra Beciului (n.n., Vienei) pentru ajutori turcilor. Şi trecând aceşti tătari prin Ţara Bărsei, s-au făcut mare spaimă între oameni şi cine ce au avut au dus în Cetate. Aşijdere au dus şi toate sculele (n.n., bunurile) bisericii. După ce s-au potolit acea spaimă, iar au adus acele scule la biserică şi fiind la o ladă de lăturoi multe scule şi scrisori şi hrisoave, nu au băgat în visteria bisericii, ci au pus unde străng prescurile, ca să stea acolo pănă a doua zi, căci fiind grea, nu o au putut sui în visteria bisericii şi necăutând de acea ladă, nici mai întrebând până la anul, socotindu-să, precum s-au pus alte lucruri la visterie, să va fi pus şi această ladă, fiindcă acest prot. Staicu au avut purtare de grije la acest lucru şi aşa din nechiverniseală sau din vicleşug, s-au pierdut acea ladă, care nu s-au mai aflat nici să va afla. Mare pagubă s-au făcut cu pierdere acei lăzi, fiindcă ntr-însa multe hrisoave de la părinţii Ţării Moldovii şi ai Ţării Munteneşti şi de la Maghistratu din Braşov şi de când s-au zidit această sfantă Biserică… toate au fost la acea ladă..." (Catastiful nr. 1, Arhiva muzeului din Şchei)

Catastifele bisericii

În urma acestui incident se realizează între anii 1684 şi 1813 primul catastif-inventar al bisericii (păstrat şi azi), unde sunt consemnate 51 de volume, amestecate printre alte bunuri ale bisericii. Confruntând titlul cărţilor consemnate în acest catastif cu cele prezente, doar o mică parte se mai păstrează din acestea, ceea ce dovedeşte că, între timp, au dispărut alte cărţi.

Cel de-al doilea catalog din acelaşi catastif, realizat de David Corbea şi protopopul Florea Baran la 1693, şi completat de alţi copişti locali ulterior, selectează alte 115 cărţi. Şi din lista acestora multe nu se mai păstrează.

După mai bine de o jumătate de secol, la 1753, se scrie un alt catastif-inventar al bisericii (Catastiful 58 din aceeaşi arhivă), care nu consemnează decât 60 de cărţi, fiind menţionate doar cărţile cu întrebuinţare imediată sau cele puse spre depozitare într-unul din paraclisele bisericii construite la acea dată. Probabil, faptul că a fost incomplet făcută inventarierea din anul 1753, căci doar la şase ani distanţă (în 1759) se realizează un alt catastif (nr. 3) incluzând 177 de cărţi. Ultimul inventar făcut în catastife datează din anul 1811, dar cu 56 de cărţi, toate de ritual, aşezate pe specialităţi, evident cărţile cu întrebuinţare cotidiană. (Va urma)