Casa amintirilor familiei Stăniloae

După aproape 30 de ani, Lidia Stăniloae a revenit în casa părinţilor ei din Vlădeni, în locul unde îşi petrecea vacanţele alături de familie. Casa memorială "Dumitru Stăniloae" a devenit muzeu religios după ce a fost donată de familia Stăniloae Arhiepiscopiei Sibiului, care a deschis-o pentru public în august 2009. Momentul a fost marcat la acea dată de prezenţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a Înalt Preasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, şi a altor ierarhi şi preoţi.

Casa în care părintele profesor Dumitru Stăniloae a trăit cele mai fericite momente ale vieţii sale a primit vizita Lidei Stăniloae, fiica sa. Aceasta a fost însoţită de fiul Dumitru Horia Ionescu, nepotul părintelui Stăniloae.

Oaspeţii au fost întâmpinaţi, luni, 12 aprilie, de către Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, părintele protopop iconom stavrofor Gheorghe Colţea, al Protopiatului Bran Zărneşti, părintele paroh Ionuţ Ilea din Vlădeni şi părintele Arhimandrit Ilarion Urs, stareţul mănăstirii Sâmbăta de Sus.

Pentru cei prezenţi, dar mai ales pentru oaspeţi, a fost un moment foarte emoţionant revederea casei în care au trăit cei dragi. Lidia Stăniloae a remarcat că, atunci când se gândeşte la tatăl ei, şi-l imaginează ca fiind în casa de la Vlădeni, un sat aflat într-o zonă de basm din apropierea Braşovului, dominată de masivul Măgura Codlei. Aici, în liniştea pădurilor, a poienilor şi a râurilor care străbat ţinutul, îşi găsea odihna, liniştea şi poate sursa de inspiraţie marele teolog Dumitru Stăniloae. Aşa cum şi-l amintesc cei dragi sau vecinii, el venea deseori aici, mai ales în vacanţe pentru că atunci îi permitea timpul, pentru a scrie, sub o boltă de vie în curte, pentru a admira "leul tolănit pe labe" aşa cum îi plăcea să dezmierde Măgura Codlei.

Casa din Vlădeni a fost ridicată de părinţii părintelui profesor Dumitru Stăniloae la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea. Aici au locuit, alături de părinţi, şi fratele tatălui lui Dumitru Stăniloae, cei care au avut grijă permanent de casă, cei la care veneau în vizită, în vacanţe, părintele Dumitru Stăniloae, soţia sa, fica sa precum şi nepotul. Casa, lipsită de îngrijire pentru un timp, a fost donată Arhiepiscopiei Sibiului, iar în 2009 a fost restaurată din temelii, fiind inaugurată la 21 august 2009 de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Cel mai frumos loc din lume, casa părinţilor

După restaurare, casa se poate vizita, ea devenind un obiectiv de interes pentru lumea ortodoxă, şi nu numai. Ea a fost amenajată în aşa fel încât să poată transmite celui care îi păşeşte pragul o imagine a universului specific ortodox românesc, a locului în care părintele profesor Stăniloae a crescut, s-a format şi mai departe a lucrat pentru a îi forma pe cei care veneau în urma sa.

Lidia Stăniloae s-a aflat în atmosfera de înaltă spiritualitate pe care o transmitea părintele Stăniloae, tatăl ei. "Sunt foarte emoţionată că după aproape 30 de ani am revenit în satul acesta, de care mă leagă cele mai frumoase amintiri ale copilăriei, unde îi văd şi acum pe părinţii mei.

Nu pot să mi-i imaginez într-un cadru mai frumos şi mai încântător decât în locul acesta al Vlădeniului, pe care tata îl considera cel mai frumos din lume. Totdeauna ne-a spus "cel mai frumos loc din lume e Vlădeni. Cea mai bună apă e apa din Vlădeni". Totul era perfect aici. Iar când revenea aici, aidoma lui Anteu care atunci când atingea pământul prindea puteri noi, el prindea puteri noi.

Ne bucurăm foarte mult că s-a refăcut casa aceasta, prin strădania Înalt Preasfinţitului Laurenţiu precum şi a tuturor celorlalţi părinţi, a părintelui paroh şi a oamenilor din sat care încă îi păstrează amintirea, care au fost legaţi şi încă sunt legaţi de el. Sperăm să venim cât se poate de curând să ne mai bucurăm de amintirile pe care le-am avut şi de atmosfera care, din fericire, nu s-a schimbat prea tare", a spus Lidia Stăniloae.

Aici, la Vlădeni, familia venea în vacanţă pentru a prinde noi forţe: "Aici veneam mai ales vara, în vacanţă, de Sfântul Ilie, de Sfânta Maria. Totdeauna de sărbători vedeai dimineaţa oamenii, cum de la fiecare poartă plecau spre biserică. Îi vedeai pâlcuri, pâlcuri. Apoi, după-masă se făcea joc la cârciuma comunală. Veneau fetele şi băieţii şi jucau hora, toată lumea se bucura.

Părintele profesor Dumitru Stăniloae avea tabieturile lui. "Tata se plimba foarte mult prin curte. Făcea şapte paşi. Aşa făcea şi la facultate când preda studenţilor, şapte paşi în sus, şapte paşi în jos. Iar dacă studenţii vedeau asta, erau liniştiţi. Totul era în ordine. Şi aicea făcea acelaşi lucru.

Ne plimbam spre fundul curţii, ne uitam la Măgură. "Iar are Măgura căciulă". Atunci însemna că plouă. Dacă nu avea căciulă se făcea vreme bună. Şi tot comentam aşa zilnic "Ia uite cum e Măgura. Azi e mai vânătă, azi e mai roşiatică, mai verde". E un munte foarte interesant şi cu foarte multă personalitate pentru noi şi în fiecare zi ne străduiam să găsim tot felul de termeni de comparaţie. Părea ca un leu care doarme tolănit pe labe sau ca un balaur", îşi aminteşte Lidia Stăniloae.

În curtea casei din Vlădeni, Dumitru Stăniloae îşi scria o parte din opera sa. Sfinţii Părinţi din Filocalie respirau şi ei aerul tare al munţilor şi admirau Măgura împreună cu părintele profesor. "Îi plăcea să stea în curte să citească şi să scrie. Aici, era un loc unde erau nişte brăduţi şi o masă. Se scula de dis-de-dimineaţă şi scria. O bună parte din Filocalii precum şi multe alte cărţi le-a scris aici la măsuţă. Era deasupra o boltă de vie, apoi un gărduţ după care mătuşa mea, soţia fratelui tatii, care stătea aici tot timpul, pusese zarzavaturi şi flori. Aveau nişte flori foarte frumoase. Când intrai în curte, te izbeau toate culorile acestea. Era frumos şi ne bucurăm că şi acuma începe să fie foarte frumos", a spus Lidia Stăniloae.

Dumitru Horia Ionescu, nepotul părintelui Stăniloae şi fiul doamnei Lidia Stăniloae a restrăit, la rândul său, foarte intes rentâlnirea cu casa bunicilor şi a copilăriei sale: "Sunt foarte emoţionat, pentru că m-am întors după foarte multă vreme aici. Ultima dată am fost în 1982, acum 28 de ani. Atunci era o casă care era locuită. Era fratele bunicului cu soţia lui care stăteau aici tot timpul, era totul altfel organizat, de aşa natură încât să se poată locui. Erau timpurile acelea foarte grele atunci când trebuia să le trimitem noi de la Bucureşti totul, cum ei erau pensionari şi în vârstă, ar fi murit de foame aici. Aici locuiau doar unchiul şi cu tuşica, iar noi veneam vara.

"Toată viaţa a avut nostalgia Vlădeniului"

Nepotul părintelui Stăniloae a mărturisit că are "foarte multe amintiri de aici. Veneam foarte des vara, am cunoscut copii din sat, mă jucam cu ei, era perioada de libertate de peste vară când cunoşteam toate văile de pe aici. Plecam dimineaţa şi veneam seara înapoi, atunci când ne era foame".

Dumitru Horia Ionescu îşi aminteşte că părintelui "îi plăcea foarte mult pe aici. Din curte şi din casă se vedea Măgura Codlei. Îi plăcea să se uite spre Măgura Codlei. Se plimba câţiva paşi în sus şi în jos, iar când ajungea în dreptul fântânii se uita şi spunea "Este ca un leu întins pe labe". Îi plăcea să bea apa de la fântână. Apa de aici este foarte calcaroasă, nu e uşor de băut, însă era altceva decât apa de la Bucureşti.

Aici era locul unde el a copilărit, îi plăcea totul. Aici, în spate, este cimitirul şi mergeam cu el la ai noştri, aprindeam lumânări, apoi plecam către Munţii Bârsei. El ştia foarte bine istoria locului, ştia tot ce se întâmplase aici. Fiecare piatră o ştia. Îşi amintea cum au intrat în 1916 armata română pe aici. Pe linia Vlădeni - Perşani a fost armata română respinsă, iar el era copil atunci şi îşi amintea foarte bine de acestea. Iubea foarte mult la Vlădeni biserica veche de 200 de ani. Ceea ce îi producea o mare bucurie era să meargă deasupra gării de unde începea pădurea, stătea aproape toată ziua, erau nişte poieni frumoase.

Mergeam cu el la pescuit când eram mic, aici pe vale. El în copilărie ştia foarte bine să prindă raci, îi prindea cu mâna, avea tehnica lui. Mergeam după alune.

Copilăria şi-a petrecut-o aici şi era foarte legat de Vlădeni. Toată viaţa a avut nostalgia Vlădeniului".

Nepotul îşi aminteşte cum bunicul său ridica scări către cer, cu scrisul său. "Fratele lui când a venit aici a pus viţă de vie, era ridicată pe stâlpi, pe un sistem de bare. Acolo, în curte, făcuse un fel de chioşc, avea flori, iar la chioşc era iarbă, erau puse mese şi scaune făcute din mesteacăn tânăr, iar seara, vara când era cald, stătea acolo. Tot acolo scria, îşi aducea hârtiile lui cu scrisul lui foarte specific, care tot urca, urca, până când nu mai avea loc. Când stăteam în casă, locul lui era aproape de geam, de unde putea să vadă Măgura".

Casa părintelui Stăniloae, un pridvor de biserică

Părintele protopop iconom stavrofor al Protopopiatului Bran - Zărneşti, Gheorghe Colţea, a aşteptat oaspeţii cu masa pregătită cu cozonac, ouă roşii şi vin din locurile acestea. "Ne dorim ca doamna Lidia Stăniloae să se simtă ca în copilărie, ca atunci când se întorcea acasă, în vacanţe, pentru a se întâlni cu tata, părintele profesor academician Dumitru Stăniloae", a spus părintele protopop.

El a amintit că această casă a avut de suferit unele modificări, pentru a fi adusă în forma dorită. "În 2009, Părintele Patriarh Daniel, care cunoştea casa, fiind ucenic al părintelui Stăniloae, a stabilit, împreună cu Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, că este o prioritate refacerea acesteia". Casa a fost refăcută urmărind ca reper personalitatea celui care s-a născut şi a crescut aici. Inaugurarea ei s-a făcut în 21 august 2009, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, Înalt Preasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înalt Preasfinţitul Părinte Calinic al Argeşului, Preasfinţitul Părinte Macarie, Preasfinţitul Părinte Andrei Făgărăşanul, au fost prezenţi toţi preoţii din Protopopiatul Bran Zărneşti. În protopopiatul nostru avem în custodie duhovnicească această bijuterie a ortodoxiei româneşti", a spus pr. Gheorghe Colţea.

"În calitatea mea de protopop aş dori să îl felicit pe părintele paroh Ionuţ Ilea pentru că într-un timp record de două luni a restaurat această casă şi s-a şi dotat cu tot ce este în ea. Casa este un obiect de patrimoniu al culturii româneşti transilvane. Multe dintre obiectele aflate aici au aparţinut părintelui profesor Dumitru Stăniloae, iar preotul paroh de aici a avut iscusinţa de a găsi înregistrări cu vocea părintelui care este redată pe un aparat".

Atunci când un vizitator păşeşte pragul casei, "în primul rând va găsi spiritul ortodox şi românesc al părintelui Stăniloae. Spiritualitatea aceasta o găseşte aici pentru că ea este ca un duh cald şi dătător de viaţă. La ora actuală este casa memorială a unei personalităţi teologice dar nădăjduim că peste timp Biserica va canoniza acest mare teolog şi atunci casa va avea şi o altă importanţă, iar vizitatorul va găsi aici spiritul ortodoxiei româneşti", a spus părintele protopop Gheorghe Colţea. În camere se pot găsi obiecte originale care au aparţinut familiei precum şi obiecte de patrimoniu, adunate de preotul paroh pentru a reface atmosfera unei case vechi din Vlădeni.

Sunt "obiecte pe care le-am primit de la surorile părintelui profesor, măicuţe la Mănăstirea Bucium, sunt icoane, pozele de familie care dau o fericire caldă celui care intră. Pentru mine a fost o fericire să îmi leg o părticică din destinul vieţii mele, şi ca preot, şi ca om, de destinul şi de viaţa părintelui profesor Dumitru Stăniloae. Am ţinut să am şi o contribuţie materială pentru ca şi această casă să fie pusă la punct. Nu aş dori să trec cu vederea că şi autoritatea locală, primarul din Dumbrăviţa, de care ţine satul Vlădeni, care a ajutat cu bani, autoritatea locală de aici, a fost receptivă la dorinţa noastră de a crea în acest loc un muzeu religios, aşa cum a fost declarat de către Arhiepiscopia Sibiului prin Înalt Preasfinţitul Laurenţiu. Astfel, mulţumim şi Secretariatului de Stat pentru Culte, din 2009 şi în mod deosebit mulţumim ministrului secretar de stat Adrian Lemeni, care l-a cunoscut personal pe părintele Stăniloae".

Părintele protopop de Bran Zărneşti crede că "am putea numi casa părintelui Stăniloae un pridvor de biserică. Aici nu avem turle, nu avem nava bisericii şi altarul, dar avem pridvorul de biserică care înseamnă şcoala sau anticamera pentru biserica propriu-zisă. Cel care s-a născut aici, a crescut aici este dascăl prin excelenţă, astfel că îl regăsim pe Părintele Stăniloae ca pe formator al celor ce intră în biserică, iar cei care intră în biserică se mântuiesc. Tot ceea ce a făcut părintele Stăniloae a făcut în ideea de a mobiliza oamenii spre mântuire. Nu numai pe teologi. Cărţile părintelui Stăniloae sunt citite şi prezente în foarte multe case de intelectuali, şi nu numai".

Vlădeniul, mobilizat pentru refacerea Casei Stăniloae

"A fost un efort concertat din partea Mitropoliei Ardealului, a Protopopiatului Bran - Zărneşti şi a parohiei noastre. Într-un timp foarte scurt, în două luni de zile, a trebuit să finalizăm lucrările de refacere, să fie dotată, mobilată în patent original, aşa cum erau casele transilvănene de Vlădeni, de acum 100 şi ceva de ani", a spus preotul paroh Ionuţ Ilea. "Casa a fost restaurată total, jumătate de casă a fost dărâmată şi rezidită din nou, peste tot sub fundaţie s-au făcut subzidiri, turnări, consolidări, de jos până la acoperiş, exact cum a fost.

Oamenii din parohia noastră au fost foarte drăguţi şi foarte mândri să acorde ajutor pentru construcţie dar şi pentru dotarea casei. Aici la casă a muncit o echipă de meseriaşi, dar marea majoritate au fost oameni din sat. Fiecare a ajutat cum a putut, la bătut piatră, la cărat, au ajutat pe meseriaşi.

Sunt obiecte de mare valoare, o laiţă veche de 200 de ani de la 1820, iar în camera mare este o laiţă de la 1800. Mai sunt obiecte specifice Vlădeniului, caselor acestui loc, precum patul supraetajat, numit în zonă cobârlău, nelipsitul război de ţesut de la străvechii români, icoane pe sticlă dar şi icoane foarte vechi, care au peste 100 de ani".

▲ "Un loc unde ne aplecăm cu multă veneraţie"

"Astăzi am avut o mare bucurie pentru că am primit ca oaspeţi pe proprietarii şi pe cei care au trăit în casa aceasta, venind cu amintirea marelui nostru profesor Dumitru Stăniloae şi a doamnei sale. Venind doamna Lidia şi cu Dumitrel care a fost studentul nostru la Sibiu au găsit casa înnoită. A fost de datoria noastră să facem lucrul acesta şi ea a fost încununată în cuvântul deschiderii cu binecuvântarea Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României. Casa este acum deschisă, primitoare de oaspeţi cu toată încărcătura spirituală pe care o poate transmite. Este un loc unde ne aplecăm cu multă veneraţie, cu multă cinstire. Nu orice loc sau orice sat a dat lumii sau teologiei, bisericii, o astfel de personalitate.

Mulţumim lui Dumnezeu că am reuşit să punem la punct casa aşa cum se cuvine şi este dechisă acum românilor şi nu numai, pentru că părintele Stăniloae a fost o personalitate internaţională. Sperăm ca această casă să fie vie tocmai prin prezenţa a cât mai mulţi vizitatori iar pe doamna Lidia Stăniloae o invităm să vină cât mai des", a spus Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.