Catedrala Arhiepiscopală din Roman și-a sărbătorit ocrotitoarea

În ziua de pomenire a Sfintei Cuvioase Parascheva, marți, 14 octombrie, străvechiul chivot mușatin din Roman și-a sărbătorit ocrotitoarea. Sfânta Liturghie în cinstea celei care de peste șase veacuri ocrotește această catedrală a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, împreună cu Preasfințitul Părinte Teofil Trotu­șanul, Episcop-vicar al aceleiași eparhii, înconjurați de un sobor de ieromonahi și stareți ai mănăstirilor de pe cuprinsul eparhiei.

Încă de la primele ore ale dimineții de 14 octombrie, credincioșii romaș­cani s-au întâlnit în comuniune de rugăciune pentru a se închina cu evlavie în Catedrala Arhiepiscopală din Roman ce păstrează în tezaurul ei spiritual odoare de mare preț ale sfinților, între care și o părticică din cinstitele moaște ce aparțin Sfintei pe care românii evlavioși o poartă în rugăciunile lor mai ales în aceste zile ale mijlocului lunii octombrie.

La slujba Utreniei și apoi a Sfintei Liturghii au participat în această zi de prăznuire a hramului preacuviosul părinte arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, preacuviosul părinte arhimandrit Nicolae Dănilă, exarhul mănăstirilor din Eparhia Romanului și Bacăului, precum și reprezentanții cei mai de seamă ai mănăstirilor din cuprinsul administrativ-canonic al eparhiei, împlinind astfel o tradiție statornicită de chiriarhul de la Roman. 

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Melozii Romanului” al Liceului Teologic „Episcop Melchisedec” din Roman.

Amintind versetul din Sfânta Evanghelie pe care Sfânta Parascheva, copilă fiind, l-a auzit citit de preot în biserică (Mc. 8,36), Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a subliniat faptul că nevoința duhovnicească a Sfintei este rezultatul împlinirii chemării lui Dumnezeu și al asumării crucii renunțării la lume pentru a primi binecuvântarea Cerului, darurile sale fiind o binecuvântare și pentru creștinii de astăzi, care, după un mileniu de la nașterea sa în Împărăția lui Dumnezeu, o cinstesc și o cheamă în rugăciune. 

Totodată, Preasfinția Sa a remarcat faptul că, asemenea Sfintei Cuvioase Parascheva, sfinții neamului românesc și-au asumat crucea nevoințelor, conducând prin cuvânt și faptă poporul român cel dreptcredincios pe calea urmării lui Hristos, iar roadele acestei nevoințe se văd astăzi, după 100 de ani de autocefalie, când Ortodoxia românească a rodit sfinți. Urmând calea de la Cruce la Înviere, neamul românesc Îi aduce laudă și recunoștință lui Dumnezeu prin sfinții români care sunt roadele nevoinței și răstignirii sale în istorie, dar și mijlocitorii mântuirii sale la scaunul Preasfintei Treimi. 

Referindu-se la nevoința Sfintei Cuvioase Parascheva, împlinită într-o perioadă de timp foarte scurtă, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre timp ca dar pe care Dumnezeu îl oferă fiecărui om ca pregătire pentru mântuire. Conștientizarea că viața este un dar pe care omul îl oferă cu recunoștință Dăruitorului vieții este rezultatul intensității trăirii fiecărei clipe cu hotărârea de a transfigura viața urmând lui Hristos: „Timpul Dumnezeu ni l-a dat pentru a-l transfigura. Evanghelia spune: Răscumpărați vremea, că zilele rele sunt. Și timpul, un părinte al bisericii l-a asemănat cu un fir de apă, cu un pârâu, care iese din caierul vremii și se deapănă pe ghemul veșniciei, adică iese din Dumnezeu și ajunge în Dumnezeu și curgând ne dă cele trei ferestre ale timpului: trecut, prezent și viitor. Deci noi trebuie să trăim acest timp plenar, să-l dăruim lui Dumnezeu. Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, s-a spus în Liturghia de astăzi și în orice Liturghie. De vreme ce este așa, atunci timpul nu este o povară, ci un mijloc de transfigurare a noastră așa cum au făcut sfinții. De aceea, nu importă cât trăiești în acest timp efemer, câți ani poți să împlinești. Sfânta Parascheva nu a trăit decât 27 de ani din timpul acesta efemer. Sfânta Filofteia de la Argeș, Sfânta Fecioară de la Argeș, pruncuța de acolo, sfântulița, cum spun localnicii, a trăit 12 ani. Alții, ceva mai puțin. Deci nu importă cât timp trebuie să trăiești pe pământ pentru a atinge transfigurarea sau mântuirea, limanurile mântuirii, ci trăiește atât cât ți-a dat Dumnezeu pentru a te transfigura. [...] Dacă fiecare clipă o dăruiești lui Dumnezeu, atunci toată viața ta o dăruiești lui Dumnezeu și intri în acel prezent continuu de care vorbesc părinții neptici, părinții filocalici, și timpul nu devine o povară, ci un timp al mântuirii. Timpul acesta care curge duce faptele noastre ca o ofrandă lui Hristos”.

În încheierea cuvântului său, Înaltprea­sfințitul Părinte Ioachim a subliniat faptul că fiecare faptă bună împlinită de credincioși marchează timpul pe care îl transfigurează într-un timp al mântuirii. Această nevoință duhovnicească este condusă pedagogic de Dumnezeu care devine pentru viața fiecărui credincios un reper, asemenea unui GPS, care configurează sau reconfigurează traseul a cărui destinație este mântuirea. 

În cadrul Sfintei Liturghii, la momentul liturgic specific, teologul Dumitru George Ungureanu a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei Arhiepiscopale, iar diaconul Cosmin Alexandru Velciu a fost hirotonit preot pe seama Mănăstirii Măgura Ocnei.

De asemenea, au fost înălțate rugăciuni de pomenire pentru ctitorii sfântului lăcaș și pentru ierarhii de vrednică pomenire care au slujit în Catedrala „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, neîntrerupt, de-a lungul a 600 de ani.