Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Câteva idei despre literatura biblică siriacă

Câteva idei despre literatura biblică siriacă

Data: 18 Iulie 2011

Dezvoltarea treptată a creştinismului siriac din vechile rădăcini iudaice, "ca o formă specifică de iudeo-creştinism aflat în simbioză şi competiţie cu iudaismul puternicei diaspore siriace" (diac. Ioan I. Ică Jr., "Sfântul Efrem, creştinismul siriac şi cealaltă teologie" - studiu introductiv la lucrarea lui Sebastian Brock, "Efrem Sirul. I. Ochiul Luminos. II. O introducere despre Paradis", traducere: pr. Mircea Ileciu şi diac. Ioan I. Ică Jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 7), se justifică în primul rând prin vechile traduceri ale Sfintei Scripturi. Acestea constituie, într-o foarte mare măsură, şi începutul confluenţelor histologico-mistice, dezvoltate de-a lungul timpului în cele două teritorii protocreştine, sirian şi palestinian. Despre această perioadă de început, teologul francez Rubens Duval spune: "Literatura siriacă nu este creaţia genială a naţiunii care se dezvoltă progresiv şi posedă o tradiţie închegată. Nimic nu leagă această literatură de un trecut autohton. Ea încolţeşte ca o mlădiţă din literatura sacră a Palestinei".

Înrudirea dintre cele două limbi (siriacă şi aramaică) evidenţiază şi mai mult întrepătrunderile create în domeniul biblic şi exegetic. În acest context, ca prim pas în dezvoltarea literaturii creştine siriace, se remarcă cea dintâi traducere a Vechiului Testament: Peşitta sau Peşitto. Este cel mai vechi monument al literaturii siriace, apărând în epoca stabilirii creştinismului în Mesopotamia. Acest lucru este susţinut de cercetători prin numeroase argumente, între care se numără, după R. Duval, şi numeroasele citări în Noul Testament, existând astfel o concordanţă şi totodată o armonie a textelor. Aşa se face că Bardesanes, scriitor creştin sirian de la finele secolului al II-lea, cunoştea şi folosea versiunea Peşitto a Vechiului Testament.

Această monumentală lucrare a fost realizată direct după textul ebraic de mai multe persoane, de-a lungul unei perioade îndelungate de timp. În ceea ce priveşte identitatea autorilor, părerile sunt împărţite. (Diac. Ioniţă Apostolache)