„Căutarea Împărăției lui Dumnezeu este prioritatea vieții creștine”

În Duminica a 3-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. Preafericirea Sa a arătat că învățătura esențială a Evangheliei duminicale este aceea că prioritatea vieții creștine este căutarea Împărăției lui Dumnezeu.

Părintele Patriarh a explicat, în cuvântul său, sensurile duhovnicești ale pasajului evanghelic lecturat (Matei 6, 22-33) ce ilustrează învățăturile Mântuitorului Hristos cu privire la grijile vieții și la felul în care creștinul trebuie să se raporteze la grija față de suflet. Preafericirea Sa a prezentat principalele învățături ce reies din Evanghelia zilei: „În primul rând, grijile care privesc mâncarea, băutura și îmbrăcămintea nu trebuie să înrobească viața omului, adică să nu devină o îngrijorare sau tiranie asupra sufletului. În al doilea rând, Evanghelia ne învață că iubirea milostivă a lui Dumnezeu Creatorul față de creaturi, pronia cerească, este un izvor de pace și speranță pentru om. În al treilea rând, pasajul evanghelic ne îndeamnă să nu fim leneși, ci să căutăm mai întâi viața veșnică, iar bunurile materiale limitate și trecătoare se vor adăuga nouă”.

Întâistătătorul Bisericii noastre a afirmat în continuare că Evanghelia acestei duminici aruncă o lumină asupra felului în care trebuie să trăim, menționând faptul că Mântuitorul Hristos spune că dacă ochiul, luminătorul trupului, va fi curat, întreaga viață a omului va fi curată, dar „dacă ochiul va fi rău, tot trupul va fi întunecat”: „Sfinții Părinți ne arată că ochiul sufletesc al omului este conștiința, capacitatea lui de a discerne între bine și rău, între păcat și virtute, între folositor și nefolositor. Dacă omul are o conștiință sănătoasă, aceasta îl luminează. Dacă această con­știință îi spune că trebuie să urmeze mai întâi celor spirituale și apoi celor materiale, trecătoare, viața omului se umple de lumină. Când, însă, conștiința este împătimită, viața omului devine întunecată, pentru că nu mai poate stabili care sunt prioritățile vieții. Conștiința, chiar și în cazul păgânilor, îl ajută pe om să deosebească binele de rău și viața dreaptă, cinstită, de cea trăită în întunericul patimilor egoiste”.

Patriarhul României a continuat explicarea Evangheliei duminicale, vorbind despre imposibilitatea slujirii a doi domni, menționată de Mântuitorul Hristos: „Omul nu poate sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. Mamona simbolizează viața trăită în lăcomie, în patimi și în luptă pentru lucrurile materiale limitate și trecătoare. Domnul mai arată că grijile prea numeroase îl paralizează sufletește pe om, îl întunecă, îl înrobesc. Dacă, însă, omul caută mai întâi viața spirituală, devine luminat. Mântuitorul arată aici exemplul grijii iubitoare a lui Dumnezeu față de creația Sa și oferă modelul păsărilor cerului pe care Dumnezeu le hrănește sau al crinilor câmpului, despre care spune că au o frumusețe deosebită, întrecându-l pe Solomon în toată mărirea lui. Crinii câmpului nu torc, nu lucrează, nu se ostenesc, dar Dumnezeu îi înfrumusețează, iar ei sunt o mărturie a proniei cerești. Dacă Dumnezeu are grijă de acestea, cu atât mai mult Se îngrijește de omul creat după chipul Său”.

„Cuvintele cu care se încheie această Evanghelie reprezintă și înțelesul cel mai profund și mai corect al textului precedent: «Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă». Mântuitorul nu îl îndeamnă pe om la lenevire, la pasivitate, ci îl cheamă să stabilească prioritatea vieții sale: mai întâi să caute hrană și îmbrăcăminte pentru suflet, urmând ca celelalte să se adauge. Viața de pe pământ este doar o pregătire pentru viața veșnică, cerească, pe care omul este chemat să o caute încă de aici. Biserica Ortodoxă a ținut seama de această Evanghelie prin faptul că, în rugăciunea rânduită spre rostire înainte de masa de prânz, «Tatăl nostru», se cere mai întâi venirea Împărăției lui Dumnezeu, iar numai după aceea se cere «pâinea noastră cea de toate zilele». De asemenea, în rugăciunea rostită după masa de prânz cerem «nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta Împărăție». Vedem, astfel, legătura dintre prezența sau harul Împărăției cerești, ca hrană spirituală pentru suflet, și mâncarea materială, hrana trupului”, a adăugat Preafericirea Sa.

Părintele Patriarh Daniel a explicat, la finalul cuvântului său, ce trebuie să înțelegem prin Împărăția lui Dumnezeu, arătând că ea reprezintă comuniunea de har, de viață și de iubire a Preasfintei Treimi cu îngerii și cu oamenii sfinți care au împlinit, în viața lor, voia Sa. „Despre aceasta, Sfântul Apostol Pavel ne spune: «Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt» (Romani 14, 17). De aceea, atunci când începem cea mai amplă rugăciune a Bisericii, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, preotul spune: «Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh». Toate Sfintele Taine ale Bisericii, în afară de Spovedanie, care este o pregătire pentru primirea Sfintei Euharistii, încep cu această binecuvântare. Creștinii botezați în numele Persoanelor Sfintei Treimi doresc tot timpul să preamărească pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, ca răspuns la iubirea Lor. (...) Împărăția lui Dumnezeu este tainic prezentă în Biserică, iar la sfârșitul veacurilor, după Judecata de Apoi, ea nu se va mai dărui oamenilor doar ca arvună, ci ca plinătate”, a concluzionat ­Patriarhul României.