Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri „Cea mai mare bogăţie este bunătatea sufletului”

„Cea mai mare bogăţie este bunătatea sufletului”

Galerie foto (4) Galerie foto (4) Știri
Un articol de: Ioan Bușagă - 01 Feb 2016

Biserica Ortodoxă s‑a aflat ieri, 31 ianuarie, în Duminica a 32‑a după Rusalii, numită şi „a lui Zaheu”. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop‑vicar patriarhal, înconjuraţi de soborul de preoţi şi diaconi.

După rostirea Evangheliei Duminicii a 32‑a după Rusalii, de la Sfântul Evanghelist Luca (cap. 19, 1‑10), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat că iubirea milostivă a Domnului Iisus Hristos a vindecat sufletul lacom şi pătimaş al mai‑marelui vameşilor din ţinutul Ierihonului, Zaheu. Acesta, primind o funcţie de conducere, a căutat să se îmbogăţească cât mai repede, asuprind şi răpind averile concetăţenilor lui, dar şi‑a dat seama că dispreţul oamenilor de lângă el şi mai ales bogăţiile materiale trecătoare nu‑i pot bucura sufletul.

Această Evanghelie, a precizat Preafericirea Sa, ne arată modul în care „Hristos Domnul caută pe cei pierduţi ca să‑i recupereze, ridică pe cei căzuţi, vindecă pe cei bolnavi sufleteşte şi trupeşte”, după cum l‑a căutat pe Zaheu şi l‑a vindecat de patima lăcomiei. „Evanghelia ne arată că omul care şi‑a schimbat viaţa după întâlnirea cu Hristos, Care S‑a autoinvitat în casa lui, nu s‑a schimbat din om rău în om bun fiindcă a fost certat de Iisus sau fiindcă a fost ameninţat că, dacă nu se schimbă, va trece prin multe necazuri şi suferinţe. Acest păcătos şi‑a schimbat viaţa nu pentru că a fost pedepsit, nici pentru că a fost certat, ci pentru că a fost onorat, deşi nu merita. Pentru că i s‑a arătat o bunătate copleşitoare, pe care el nu o merita fiind foarte rău, şi s‑a schimbat nu pentru că a fost certat, ci pentru că a fost onorat într‑un mod neaşteptat. Cu alte cuvinte, bunătatea lui Iisus Hristos a schimbat răutatea din el şi l‑a făcut milostiv. Prin aceasta Evanghelia ne învaţă că nu trebuie să aşteptăm niciodată de la Dumnezeu pedepse, necazuri, boli pentru ca să ne eliberăm de patimi egoiste, ci însăşi îndelunga‑răbdare şi bunătatea lui Dumnezeu trebuie să ne schimbe, să ne ajute să ne hotărâm să devenim şi noi buni şi milostivi. Când Dumnezeu ne dăruieşte o mulţime de daruri ca sănătate, ajutor în viaţă, deşi nu le merităm totuşi, trebuie să considerăm aceasta ca o chemare tainică la înnoirea și sfinţirea vieţii şi să devenim mai milostivi, mai recunoscători faţă de Dumnezeu şi mai sensibili faţă de nevoile celor din jur şi să fim mai drepţi şi să ne gândim că cea mai mare nu este bogăţia materială, ci bogăţia bunătăţii sufletului, a iubirii smerite şi milostive a lui Dumnezeu, care se sălăşluieşte în omul credincios şi împlinitor al voii Lui”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a vorbit despre rolul Sfântului şi Marelui Sinod care va avea loc în perioada 16‑27 iunie 2016 în Creta și care are drept scop aprobarea a şase teme asupra cărora s‑a ajuns la un consens, din zece câte erau la început. „Temele acestea, Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană; Diaspora; Autonomia şi modul de proclamare a acesteia; Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la căsătorie; Postul şi importanţa respectării lui; Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu întregul lumii creştine, sunt teme de actualitate pastorală care au fost dezbătute timp de 50 ani în mai multe conferinţe panortodoxe presinodale, în comisii şi în grupe de lucru care au ţinut cont de evoluţia timpului din anii 1960‑1970, când au fost fixate aceste teme, şi situaţia de astăzi, dar şi de faptul că, în prezent, există o mulţime de noi provocări şi probleme”.

Sfântul şi Marele Sinod Panortodox din această vară, a mai spus Patriarhul României, nu va constitui sfârşitul unui proces, ci doar o etapă pentru continuarea procesului de împreună‑sfătuire între delegaţiile Bisericilor Ortodoxe Autocefale privind problemele pe care le întâmpină Biserica în societatea din ce în ce mai secularizată. „Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a propus ca aceste consultări să aibă loc la 5, 7 sau 10 ani, pentru că sunt probleme urgente care trebuie discutate, cum este secularizarea societăţii, ca fenomen de construire a vieţii şi societăţii ca şi când Dumnezeu nu ar exista, adică fără referinţă la valorile spirituale, religioase. Avem problema familiei astăzi, care trebuie discutată mai în amănunt, cu diferite provocări din lumea contemporană, problema migraţiei masive, cauzată nu doar de interes economic, ci mai ales din cauza conflictelor militare din anumite zone ale lumii, şi criza economică şi financiară care afectează foarte mult viaţa popoarelor sărace şi a Bisericilor care se regăsesc în popoarele mai sărace. Această nouă gamă de probleme trebuie discutată în viitoarele întruniri ale Sinoadelor Panortodoxe”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat şi rolul celor peste 500 de preoţi din diaspora română care contribuie foarte mult la menţinerea identităţii româneşti, dar și rolul menţinerii unităţii Bisericii Ortodoxe Române „într‑o vreme în care sunt o mulţime de mişcări sectare, rătăciri de tot felul şi dezbinări. De aceea este necesar ca Biserica să fie un factor de pace, unitate, armonie în familie, în comunităţile noastre şi societate”.