Cetatea medievală a Severinului va fi restaurată

▲ Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a avizat, la sfârşitul lunii septembrie, un proiect de reparare, restaurare şi conservare a Cetăţii Medievale a Severinului, fortificaţie construită de cavalerii ioaniţi la sfârşitul secolului al XIII-lea - începutul secolului al XIV-lea ▲

Directorul Muzeului Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta Turnu Severin, dr. Ion Stângă, a declarat că lucrările de reabilitare vor costa peste 4 milioane de euro şi vor fi derulate cu finanţare europeană. „Reconstrucţia acestei cetăţi, care a fost cea mai importantă redută strategică de pe Dunăre la timpul său, va crea posibilitatea introducerii zonei în circuitul turistic internaţional“, a declarat Ion Stângă. Cetatea Severinului a fost, în secolul al XIII-lea, motiv de conflict între regele Ştefan al Ungariei şi Ţaratul bulgar, ştiut fiind faptul că cine o cucerea îşi asigura un cap de pod şi stăpânea Dunărea în această zonă de răscruce. Ducii şi voievozii români s-au bătut şi ei pentru apărarea cetăţii, mai întâi cu ungurii, apoi cu turcii. Istoria consemnează faptul că pentru această cetate a murit Litovoi, iar Basarab I îl va umili pe Carol Robert la Posada (1330), după care Ţara Severinului era încorporată voievodatului muntean. Mircea cel Bătrân a înfiinţat aici Bănia Severinului şi a extins cetatea. După moartea acestuia, prima cetate de la Dunăre, cum este menţionată în documente, cade în mâna turcilor şi, deşi este eliberată de Sigismund al Ungariei, este distrusă în 1524, prin aruncarea în aer a zidurilor.

Cetatea a fost menţionată în Diploma Ioaniţilor din 1247

Cetatea medievală a Severinului este menţionată în Diploma Ioaniţilor din 1247, sub denumirea de Castelul Zewrini, locaţie în care fusese adus un detaşament pentru protecţia împotriva atacurilor otomane. Arheolegii spun că în Cetatea Severinului au funcţionat două biserici creştine - ortodoxă şi catolică (dominicană) -, semn de dialog într-o lume în care schisma împărţise Europa în două. Ruinele cetăţii, care se văd şi astăzi, provin de la două incinte, una interioară şi alta exterioară, cea din urmă împrejmuită de un şanţ. Săpăturile arheologice au scos la iveală mai multe turnuri pătrate, care flanchează curtea interioară. Din turnul care se afla în partea de nord-est, numit Turnul lui Sever, se mai păstrează un perete, ce ajunge până la înălţimea unui bloc cu trei etaje. În colţul sud-estic, cetatea avea o poartă, de unde, spune legenda, ar porni un tunel ascuns către Dunăre. În campaniile de săpături arheologice desfăşurate după 1970, au fost scoase la iveală ateliere de confecţionat materiale de război, un cuptor de pâine şi urmele unei aşezări incendiate.