Chemarea la mântuire refuzată prin scuze abile

În biserici s-a citit ieri, în duminica a XXVIII-a după Rusalii, Evanghelia de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, din cap. 14, 16-24, despre Pilda celor poftiţi la cină. În cuvântul de învăţătură rostit la Sfânta Liturghie, săvârşită în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul“ din Reşedinţa patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că această pildă este un îndemn pentru om de a-şi pune în valoare libertatea răspunzând chemării la mântuire.

Patriarhul României a tâlcuit Pilda celor poftiţi la cină, subliniind faptul că aceasta a fost rânduită de Biserică spre a fi citită în această perioadă a postului datorită profundelor semnificaţii duhovniceşti privind pregătirea omenirii pentru venirea în lume a Mântuitorul Iisus Hristos. „Cel care cheamă la cină este Dumnezeu Tatăl, care cheamă oamenii la mântuire prin Fiul Său, numit aici «slujitorul Său». Vedem că, în chemarea Sa, Dumnezeu se adresează mai întâi celor consideraţi de El a fi cunoscuţi şi prieteni: conducătorilor poporului ales şi învăţătorilor, cei care cunoşteau Legea. Când aceştia refuză, El cheamă o altă categorie de oameni, şi anume mulţimile suferinde din cauza sărăciei şi a multe boli. El cheamă mulţimi de oameni necunoscuţi. Aceştia sunt cei dintre neamurile păgâne, care răspund chemării lui Dumnezeu“, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Patriarhul Bisericii noastre a arătat că aceste chemări consecutive sunt forme prin care Dumnezeu respectă libertatea omului, dar în acelaşi timp îl şi responsabilizează. Primele trei categorii de invitaţi reprezintă forme de a refuza chemarea la mântuire prin scuze abile. Aceste trei forme de scuze reprezintă trei ispite majore în viaţa omului: „Cea dintâi este lăcomia de avere, adică dorinţa de expansiune în lumea aceasta sau dorinţa de a stăpâni cele materiale. Sfinţii Părinţi spun că ogorul reprezintă lumea aceasta în care oamenii doresc să acumuleze cât mai mult, să se îmbogăţească în lucruri materiale, nu în cele duhovniceşti. A doua formă de scuză ascunde o altă ispită permanentă, şi anume, aceea a simţurilor. Cele cinci perechi de boi reprezintă, în interpretarea duhovnicească, cele cinci simţuri prin care ne legăm adesea foarte pătimaş de cele materiale. Cea de a treia ispită poate fi familia. Deşi familia este sfântă şi binecuvântată, poate deveni uneori o piedică în calea mântuirii când grija pentru ea devine excesivă. Când familia este iubită ca dar al lui Dumnezeu atunci se sfinţeşte, când devine însă un idol, ne plasăm într-o poziţie de refuz al chemării la mântuire“.

Preafericirea Sa a mai arătat că Evanghelia celor poftiţi la cină ne cheamă la o intensificare a comuniunii cu Dumnezeu, la o intrare în Casa Sa: „Aceasta este o Evanghelie a libertăţii omului şi ne arată totodată că există şi o libertate a lui Dumnezeu de a schimba propriul plan. Nimeni şi nimic nu poate zădărnici planul lui Dumnezeu de a umple casa Sa de cei mântuiţi. Dumnezeu respectă libertatea omului, însă îşi respectă şi propria Sa libertate“.