Chipul Tău, Doamne, în cuvintele noastre...

În cartea "Portrete în cuvinte" (Ed. Trinitas-Iaşi, 2007), Preacuviosul arhimandrit Timotei Aioanei schiţa, cu harul povestitorului înnăscut, originar din Ţara de Sus a Moldovei, unde "orice cuvânt se preface în poveste şi poezie", de parcă "graiul se dă după simţirea sufletului" cum spunea cineva, chipuri şi icoane, mai de demult sau mai recente, ale unor vrednici de pomenire ai neamului, culturii şi clerului nostru drept-măritor.

Dincolo de intenţia evocării, părintele Timotei Aioanei face programat un act de pioşenie faţă de cei care au temeluit mereu şi mereu credinţă, frumuseţe, tradiţie şi, în ultimă instanţă, istorie, pentru edificiul conştiinţei poporului român. De altfel, singur mărturiseşte că aceasta a fost şi este motivaţia principală a scrisului său, deoarece: "Adeseori uitarea se aşterne prea repede peste oameni sau peste locuri, punându-şi vălul negru peste fapte meritorii şi peste persoane care au însemnat ceva la vremea lor. Foarte puţini îşi mai aduc aminte de semeni şi alţii, tot mai rari, găsesc un mod de a-i cinsti şi a-i readuce în atenţia contemporanilor..."

Între paginile cărţii citate mai sus prind viaţă, în creionări sugestive, chipuri de ierarhi - unii patriarhi - dar şi foarte mulţi smeriţi slujitori ai altarelor, stareţi şi stareţe de mănăstiri, mari duhovnici sau simpli monahi, pentru care drumul ales este consubstanţial firii proprii. Exemplificările pot fi multe. Criteriul selectării unor nume e supus subiectivismului inerent. Totuşi, menţiunea unor personalităţi, duhovniceşti mai ales, credem că ar direcţiona şi impulsiona în primul rând pe cititorii interesaţi. Părintele Cleopa, părintele Paisie Olaru - de pildă - sunt borne de orientare sigură. Înţelegerea uneia din tainele iconomiei dumnezeieşti care face posibilă intersectarea unor destine umane, proniatoare, ne-o prilejuieşte autorul prin exemplul a trei personalităţi-unicat din istoria relativ recentă a Bisericii Ortodoxe Române. Director al seminarului nemţean, viitorul mitropolit Visarion Puiu l-a "păstorit" şi îndrumat duhovniceşte pe cel care avea să devină vrednicul ctitor de biserici, dar şi de suflete - arhiereul Eugeniu Laiu; acesta, la rândul său, i-a fost duhovnic şi neuitat călăuzitor - iată, chiar spre sfinţenie! - cuviosului monah Ioan Iacob, de la Neamţ, supranumit Hozevitul, "sfântul român al secolului al XX-lea"!...

Mai amintim sugestive portrete ale unor preoţi de mir, vrednici păstori şi ctitori de lăcaşuri - de zid, dar şi de suflete - între care părintele Ilie Ilisei, alături de exemplara preoteasă Nadejda Ilisei. Stareţe de mănăstiri şi monahii - vrednice de pomenire în acest "letopiseţ" contemporan, care au făcut din lăcaşurile respective adevărate "grădini ale Maicii Domnului". Cităm câteva nume: Stavrofora Eustochia Ciucanu, de la Agapia, Stavrofora Teofana Scântei, 30 de ani stareţă la Mănăstirea Vorona, monahia Benedicta Braga - stareţă şi ctitor al Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" din apropiere de Detroit - SUA şi altele. Personalităţi culturale strălucite, înregimentate în armata slujitorilor Mirelui Hristos (pe trepte de vrednicie diferite), sunt evocate cu evlavie şi preţuire intelectuală de părintele Timotei: mitropolitul Antonie Plămădeală, arhim. Benedict Ghiuş, stareţul Petroniu Tănase de la Schitul Prodromu - Muntele Athos, monahul Nicolae Steinhardt de la Rohia şi mulţi alţii.

Consecvent datoriei asumate, de a nu lăsa să se acopere de "colbul uitării" fapte şi oameni din trecut, dar nici din imediatul existenţei, părintele arhimandrit Timotei Aioanei a mai încredinţat tiparului şi volumul: Lumini din viaţa oamenilor, al cărui mesaj se deduce a fi în concordanţă deplină cu primul volum menţionat mai sus, precum şi cu cel recent apărut: Dincolo de cuvinte.

Atât portretele, ale căror contur şi culoare sunt slujite de cuvânt - Portrete în cuvinte, cât şi trăirile autentice, profunde, implicările complexe în activităţi misionare, de slujire şi de gândire teologică, filosofică, spirituală sau culturală ale persoanelor evocate şi care reverberează în cititor Dincolo de cuvinte, beneficiază de acelaşi mobil lăuntric mărturisit: dorinţa de a căuta Lumina din viaţa oamenilor.

Aparent, volumul Dincolo de cuvinte este o continuare a celorlalte două, mai ales că, în cuprins, întâlnim o sumă de referiri la aceleaşi persoane evocate. Ceva esenţial particularizează, însă, acest ultim volum: atitudinea explicită şi implicită a autorului faţă de personajele creionate. Este atitudinea celui care - dincolo de factologie - sondează în semnificaţia profundă a situaţiilor, a gesturilor şi mai ales în efectul paradigmatic al acestora. Memoria scriitorului nu e doar obiectivă, ci adânc coborâtă în eul propriu, acolo unde personajele cu acţiunile lor nu sunt doar "chipuri şi icoane", ci îi vorbesc lui şi, prin el, nouă, cititorilor.

Nu vom putea pomeni preferenţial un caz sau altul. Valoarea - când este reală şi probată prin fapte - nu cunoaşte atitudinea aleatorie a lui "îmi place mai mult sau mai puţin". Or, pentru cine citeşte această carte - chiar mai cu osebire faţă de celelalte două - rezultatul final este concentrat într-o concluzie: vii sau adormiţi, cei plăcuţi lui Dumnezeu, care-L slujesc sau L-au slujit cu credinţă, sunt vrednici de veşnică aducere aminte şi mai ales de recunoştinţă, din partea tuturor generaţiilor cu care se intersectează. Dar, ca să ţi-i aminteşti şi apoi să-i cinsteşti sau chiar să-i venerezi, trebuie să-i cunoşti. Această cunoaştere ne-o prilejuieşte într-un mod convingător autorul, tocmai prin harul de a folosi cuvintele, în aşa fel încât, citind, să treci cu ochii minţii şi ai sufletului dincolo de înţelesul lor imediat, dincolo de semantica lor ca atare. A trece dincolo de slova scrisă, înseamnă a trăi şi a muri - metaforic - cu cei ce îţi vorbesc dintre semne, înseamnă a te mângâia că în orice timp - deci şi în aceste vremuri de aparentă părăsire, de aparent gol de persoane capabile să-ţi arate Calea - ele există, te caută, te doresc, sunt dispuse de jertfă de sine pentru tine! Trebuie doar să vrei! Să vrei să le vezi, să le recunoşti, să le asculţi cuvântul şi să "le urmezi credinţa"... Definindu-şi motivaţia fundamentală pentru alcătuirea celor trei volume, autorul ne pofteşte la un simpozion inedit, unde "vorbitorii" nu sunt doar contemporani cu noi, ci şi, mulţi dintre ei, ni se adresează dintr-un alt registru temporal:

"Am încercat întotdeauna (...) să găsesc lumina din viaţa oamenilor şi să simt frumuseţea dincolo de cuvinte (...). Această lumină, descoperită în faptele oamenilor care au nume, vârste şi rosturi diferite în viaţă şam completa: şi dincolo de viaţa aceastaţ vine de la Mântuitorul Iisus Hristos - Lumina Lumii, ca un dar ce se cuvine a fi împărtăşit şi altora."

Aşadar, cunoaştere - iubire - responsabilitate: o întreită expresie a lucrării duhovniceşti, asumată de către dăruitul de Dumnezeu cu har ieromonahul-scriitor, părintele arhimandrit Timotei Aioanei şi împărtăşită nouă, dintr-un preaplin al sufletului.

" Am încercat întotdeauna (...) să găsesc lumina din viaţa oamenilor şi să simt frumuseţea dincolo de cuvinte (...). Această lumină, descoperită în faptele oamenilor care au nume, vârste şi rosturi diferite în viaţă şam completa: şi dincolo de viaţa aceastaţ vine de la Mântuitorul Iisus Hristos - Lumina Lumii, ca un dar ce se cuvine a fi împărtăşit şi altora."

"Aşadar, cunoaştere - iubire - responsabilitate: o întreită expresie a lucrării duhovniceşti, asumată de către dăruitul de Dumnezeu cu har ieromonahul-scriitor, părintele arhimandrit Timotei Aioanei, şi împărtăşită nouă, dintr-un preaplin al sufletului."

* Arhim. Timotei Aioanei: Portrete în cuvinte (Ed. Trinitas-Iaşi, 2007); Dincolo de cuvinte (Ed. Basilica-Bucureşti, 2010.)