La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
Chiriarhul Oradiei în Parohia Vaşcău
De Bobotează, când "firea apelor se sfinţeşte" şi "îngerii cu oamenii împreună prăznuiesc", Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie şi Slujba cea Mare a Aghesmei în Parohia Vaşcău, Protopopiatul Beiuş. Oraşul Vaşcău este o veche vatră românească ortodoxă, atestată documentar din 1552, iar între 1929 şi 1957 aici se afla un centru protopopesc. În acest an s-a consemnat pentru prima dată prezenţa unui ierarh la praznicul Bobotezei.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Sofronie a arătat că Boboteaza "se înscrie în rândul marilor praznice împărăteşti sau domneşti" şi a subliniat caracterul treimic al sărbătorii Botezului Domnului prin "evocarea insistentă a Preasfintei Treimi" din frumoasa rugăciune alcătuită de Sfântul Ierarh Sofronie, patriarhul Ierusalimului. Vlădica Sofronie a evidenţiat legătura profundă dintre Botezul Domnului şi Învierea Sa, simbolizată în cadrul slujbei de Sfinţire a Apei prin afundarea Sfintei Cruci care, în mod canonic, are pe o parte icoana Botezului, iar pe cealaltă parte icoana Învierii, arătându-se prin aceasta că "Mântuitorul Care S-a botezat este Acelaşi Care a murit pe cruce şi a Înviat pentru noi, şi în felul acesta ne-a pregătit şi nouă cale de intrare în Împărăţia Tatălui Ceresc". Referindu-se la Agheasma Mare, PS Sofronie a arătat că aceasta s-a sfinţit prin lucrarea Sfintei Treimi, "devenind sfântă şi sfinţitoare. Luând-o cu credinţă, ne putem vindeca de boli şi de neputinţe, ni se sfinţesc casele, sufletele, şi mai ales plecăm de la Sfânta Biserică înnoiţi, plini de har, pentru că am venit la Cel ce în Iordan a doborât păcatele omenirii".