De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Cinstire adusă Cuviosului Ioan Iacob la Mănăstirea Radu Vodă
Credincioşi bucureşteni şi pelerini s‑au unit în rugăciune la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală pentru a aduce cinstire Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi români, care a trecut la Domnul în urmă cu 62 de ani. În biserica vetrei monahale bucureștene, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
În cuvântul de învăţătură rostit după citirea pasajul evanghelic rânduit, Preasfinţia Sa a prezentat viaţa cuviosului român care s‑a nevoit cea mai mare parte a vieţii sale în pustiul Hozevei din Ţara Sfântă.
Totodată, Episcopul‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a evocat nevoinţa aspră prin care Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ şi‑a curăţit sufletul. „Atât în pustiul Iordanului, cât şi la Hozeva, a trăit adeseori în centrul unor temperaturi care, în mijlocul verii, treceau şi de 50 de grade. El mărturisea că uda mica grădină din jurul Schitului Sfântului Ioan Botezătorul de la Iordan, unde avea câteva legume, şi dimineaţa şi seara. Deşi era udat în fiecare dimineaţă, seara pământul era crăpat. Într‑o astfel de nevoinţă, Sfântul Ioan Iacob s‑a împrietenit cu Dumnezeu. Era un om nevoitor şi singuratic. Cei care l‑au cunoscut mărturisesc că vorbea foarte puţin, fiind un om retras şi rugător. Mulţi ierarhi care l‑au cunoscut, unii dintre ei trăind şi astăzi, mărturisesc despre sfântul cuvios acelaşi lucru”, a spus Preasfinţia Sa.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Potirul” al aşezământului monahal.