Cinstirea unuia dintre ocrotitorii Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului

Biserica Ortodoxă Română l-a sărbătorit ­vineri, 13 noiembrie, pe Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, unul dintre cei mai importanţi ierarhi din „epoca de aur” a creştinismului. Cu acest prilej, Paraclisul Catedralei Naţionale şi-a sărbătorit unul dintre hramuri, moment marcat prin săvârşirea Sfintei Liturghii de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un ­sobor de slujitori.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, este cunoscut în egală măsură pentru Sfânta Liturghie care îi poartă numele, dar şi pentru numeroasele tâlcuiri la textele scripturistice, care arată iscusinţa sa de retor și stau mărturie a fineței teologiei sale. El este, împreună cu Sfinţii Grigorie Teologul şi Vasile cel Mare, patron al şcolilor teologice, dar şi ocrotitor al multor locaşuri de închinare. Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, care păstrează un fragment din sfintele sale moaşte, a celebrat în mod deosebit pomenirea sa, prin săvârşirea Sfintei Liturghii de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de clerici, din care au făcut parte: părintele arhimandrit Paisie Teodorescu, vicar patriarhal; părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, eclesiarh al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului; părintele arhimandrit Dionisie Constantin, consilier patriarhal; părintele Ioan Dragomir, consilier patriarhal; precum şi alţi slujitori ai sfântului locaş.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a evocat personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, arătând faptul că el şi-a închinat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu. „Am făcut pomenirea unuia dintre cei mai importanţi şi strălucitori păstori ai Bisericii, care, urmând pilda Păstorului celui Bun a Mântuitorului Iisus Hristos, cu adevărat și-a pus sufletul său pentru oile încredinţate păstoririi sale. El a avut o viaţă scurtă, foarte bogată în realizări pastorale, dar mai ales în cugetarea teologică, în interpretarea Sfintelor Scripturi şi în alcătuirea numeroaselor lucrări de teologie. Ca arhiepiscop, a fost un foarte bun organizator, cu o luciditate deosebită, care a reformat până în temelii viaţa bisericească în capitala imperiului şi care a dat un suflu nou, prin scrierile sale dedicate vieţii monahale, numeroaselor obşti călugăreşti din vremea sa. De asemenea, din această calitate a organizat o admirabilă activitate filantropică, fiind sprijinit de unele văduve din aristocraţia bizantină. Însă atitudinea sa puternică împotriva oricăror încălcări ale principiilor morale şi ale regulilor canonice i-a adus mulţi duşmani, chiar dintre foştii prieteni. La intrigile acestora, Sfântul Ioan a fost acuzat de origenism şi exilat. Dar credincioşii s-au revoltat, cerându-l înapoi pe păstor. Având loc şi un cutremur, sfântul a fost rechemat în Capitală, însă numai pentru câteva luni, pentru că iarăşi a fost condamnat la exil, murind la Comana, în drum spre locul său de exil. Întreaga sa viaţă a fost o cruce asumată, pentru că ieşirea din această viaţă vremelnică s-a petrecut după Sfânta Liturghie, ultimele sale cuvinte fiind «Slavă lui Dumnezeu pentru toate»”, a spus ierarhul.

De asemenea, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a amintit faptul că sfântul ocrotitor al Paraclisului Catedralei Naţionale are mai multe legături cu Biserica de pe teritoriul ţării noastre: „Moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur au fost aduse de împăratul Teodosie al 2-lea în capitala imperiului şi aşezate în Catedrala Sfinţilor Apostoli, ajungând în timpul cruciadelor în Occident, de unde vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist a primit o părticică pentru a face parte din tezaurul sacru al viitoarei Catedralei Naţionale. Prezenţa sa prin sfintele moaştele nu este singura legătură cu Biserica noastră, el având şi alte legături cu Biserica din Dobrogea şi în timpul vieţii. Astfel, el a fost contemporan cu Episcopul Teotim al Tomisului, o ilustră personalitate, care l-a apărat în timpul sinodului care l-a acuzat pe Sfântul Ioan de origenism. O altă legătură, poate mai strânsă, s-a realizat prin intermediul Sfântului Ioan Casian, hirotonit întru diacon de marele Arhiepiscop al Constantinopolului, care l-a şi numit iconom. Totodată, în muzeul Arhiepiscopiei Romanului se păstrează felonul Sfântului Ioan Gură de Aur. Diaconul Paul de Alep, în jurnalul său de călătorie, menţionează că a participat la ziua de pomenire a Sfântului Ioan, iar episcopul a purtat acest veşmânt”, a spus Preasfinţia Sa.

La final, părintele Ioan Dragomir i-a mulţumit Preasfinţitului Părinte Varlaam Ploieşteanul pentru slujire şi pentru bogatul cuvânt de învăţătură, dăruindu-i un frumos aranjament floral.

În ajunul hramului, racla cu sfintele moaşte ale Sfântului Ioan Hrisostom a fost aşezată în pridvorul Paraclisului Catedralei Naţionale. Slujba Vecerniei cu Litie şi Privegherea au fost săvârșite de către Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, care a rostit şi un cuvânt de învăţătură în care a arătat asemănările dintre marele sfânt capadocian şi Sfântul Ierarh Nectarie, pomenit la începutul săptămânii trecute.

Întregul program liturgic prilejuit de sărbătoarea hramului a fost susţinut la strană de către Grupul psaltic „Anastasis” al Paraclisului Catedralei Naţionale.