În cadrul manifestărilor solemne dedicate eroilor Revoluției Române din decembrie 1989, luni, 23 decembrie, la monumentul eroilor jandarmi de la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Otopeni a fost
Comunicat de presă: Drepturi fără obligaţii
Cu privire la înfiinţarea unui aşa-zis sindicat naţional al clerului de mir şi al cinului monahal, autointitulat „Sf. M. Mc. Gheorghe“, facem următoarele precizări:
Acest aşa-zis sindicat este iniţiat de preotul Petrică Florea de la parohia Costeşti (Protopopiatul Paşcani), aflat sub canonul duhovnicesc de oprire totală de la săvârşirea lucrărilor sfinte. Acesta este unul dintre cei mai indisciplinaţi clerici, care a torturat nu doar verbal, ci chiar şi fizic pe cei pe care trebuia să-i păstorească, până când credincioşii l-au împiedicat să mai slujească cele sfinte. În prezent, pr. Petrică Florea este cercetat penal sub acuzaţia de sechestrare de persoane. Ani de-a rândul, acesta a avut conflicte cu credincioşii, cu autorităţile locale, cu preoţii din vecinătate, tot el fiind cel care a acţionat apoi în judecată pe protopop, pe unii dintre consilierii de la Centrul eparhial şi chiar pe Înalt Prea Sfinţitul Părinte Mitropolit Daniel. În prezent, pr. Petrică Florea face presiuni pentru ridicarea canonului duhovnicesc, care însă nu se poate ridica pe baza unor promisiuni de îndreptare, ci doar după ce arată efectiv îndreptare şi după ce-şi cere iertare de la credincioşii cărora le-a greşit, iar ei vor cere, în scris, să fie din nou parohul lor. Aşa-zisul sindicat nu prezintă nici un fel de argumente că ar fi constituit canonic şi legal, nefăcând publică o hotărâre judecătorească care să ateste înfiinţarea unei astfel de organizaţii. Ideea de a constitui un astfel de sindicat nu poate fi catalogată decât ca o acţiune de tip subversiv şi şantajist, cu scopul de a elimina unele sancţiuni canonice, fără ca cei vinovaţi să arate o îndreptare reală în comportament. Nimeni nu se mântuieşte prin acţiuni instigatoare şi prin răzvrătire, ci prin comuniune, ascultare şi slujire. Acestea menţin unitatea Bisericii, iar nu atitudinile sectare, pentru că în Biserică nu pot fi două voinţe divergente, a ierarhilor şi a preoţilor „sindicalişti“. A înfiinţa într-o mănăstire, spre exemplu, un „sindicat“ al călugărilor, ar veni în contradicţie cu votul ascultării pe care monahul îl depune de bună voie la tunderea în monahism, iar în parohie ar fi încălcat jurământul de la hirotonie privind ascultarea de Chiriarh. Preotul a jurat la hirotonie că va fi supus întru toate Chiriarhului şi Sfântului Sinod şi, ca atare, nu poate constitui organizaţii care să îngrădească responsabilităţile administrative şi canonice ale ierarhilor. În plus, ierarhii trebuie să urmărească nu doar interesul clericilor, ci şi al credincioşilor nemulţumiţi de unii preoţii care, în loc de comuniune, provoacă dezbinare. Ideea de a constitui un sindicat al clericilor care ar fi nemulţumiţi de ierarhi, în mod logic şi analog, poate da naştere unui „sindicat al credincioşilor“ nemulţumiţi de preoţii care au o slabă activitate în plan liturgic, pastoral sau misionar şi care sunt preocupaţi doar de câştig material. Deci, orice atitudine de şantaj şi presiune nu se poate substitui comportamentului canonic, statutar şi duhovnicesc al preoţilor şi monahilor. (Secretariatul Centrului Eparhial Iaşi)