Patriarhia Română apreciază iniţiativele prin care instituţii ale statului, asociaţii şi organizaţii civice sprijină eforturile de dezvoltare şi perfecţionare a învăţământului religios, garantat prin Constituţia României (art. 32. (7)) şi prin Legea 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor (art. 32. (1)). Aceste demersuri nu se pot concentra, însă, exclusiv asupra aspectelor negative din sistemul de învăţământ, transformând predarea Religiei, prin generalizări forţate sau afirmaţii tendenţioase, într-un fenomen cu efecte nocive asupra societăţii româneşti. Astfel, unele articole publicate recent ridică falsa problemă a predării creaţionismului în şcolile publice din România, şi pun sub semnul întrebării importanţa manualelor de Religie.
Falsa problemă a predării creaţinoismului în şcolile publice
În privinţa predării creaţionismului, recomandările Consiliului Europei au fost interpretate într-un mod eronat. Rezoluţia 1580/04.10. 2007 a Consiliului Europei „avertizează împotriva anumitor tendinţe, care intenţionează să prezinte credinţa ca fiind o ştiinţă“ şi recomandă statelor membre „să se opună cu fermitate predării creaţionismului, ca disciplină ştiinţifică“. Precizăm, însă, că niciodată credinţa nu poate fi considerată o „ştiinţă“, iar referatul biblic al creaţiei nu poate fi prezentat ca o „disciplină ştiinţifică“, fiind un adevăr de credinţă revelat, nu rezultatul unei activităţi pur umane şi perfectibile. Totodată, considerăm că teoria evoluţionistă rămâne doar o ipoteză, cu implicaţii ideologice, fără pretenţii de adevăr istoric absolut, o posibilă explicaţie, susţinută cu argumente, considerate ştiinţifice. Însuşi termenul „creaţionism“ este greşit utilizat şi interpretat, deoarece, nu a fost introdus de Biserică, ci de adepţii darwinismului, care doreau să opună, într-un mod reducţionist, „imperialismul scientist“, „imperialismului mistic“.
Acest aspect a fost subliniat, în cadrul unei conferinţe susţinute la Teatrul Naţional din Bucureşti, pe data de 10 februarie 2008, de profesor dr. Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Române şi fizician teoretician, la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică din Paris. Astfel, cele două planuri ale cunoaşterii, corespunzătoare structurii umane nu pot fi separate, pentru a se preda în şcoli doar teoriile deterministe şi mecaniciste, discutabile chiar din punct de vedere ştiinţific, susţinute de adepţii neoateismului contemporan. Domnul profesor Basarab Nicolescu a atras atenţia asupra pericolului reprezentat de transformarea omului într-un simplu „teoretician al cantitativului“, şi a evidenţiat erorile teoriei cauzalităţii, contrazisă de principiile fizicii cuantice, considerând că secolul al XXI-lea va fi un secol al „ştiinţei limitelor“. Relaţia dintre om şi natură nu poate fi redusă, astfel, la o raportare artificială între subiect şi un obiect uşor de posedat, aflat într-o evoluţie de tip cauzal.
Elevii trebuie să aibă acces la un adevăr de credinţă, privind crearea lumii „ex nihilo“, comun religiilor monoteiste, care, deşi nu a fost predat niciodată ca disciplină ştiinţifică, este implicit susţinut de noile descoperiri din fizica cuantică, care pun sub semnul întrebării conceptul clasic de „materie“.
Importanţa manualelor de Religie pentru copii şi pentru comunitate
Manualele de Religie sunt instrumente de lucru necesare, dar perfectibile, fiind refăcute sau înlocuite periodic. Astfel, în perioada 25-28.02.2008, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a organizat o consfătuire cu inspectorii de Religie şi cu reprezentanţii cultelor religioase recunoscute, pentru restructurarea şi „decongestionarea“ programelor şcolare. Astfel, manualele vor fi refăcute, pentru a corespunde acestor programe, precum şi noii Metodologii privind evaluarea/reevaluarea şi aprobarea propunerilor de manuale şcolare, aflată în dezbatere publică, în perioada 20.02-20.03.2008.
Consider, însă, exagerate afirmaţiile care, plecând de la cazuri izolate şi contextuale, consideră că autorii manualelor de Religie existente, promovează, în general, „violenţa fizică asupra copiilor, atât pe cea de sorginte divină, cât şi pe cea a părinţilor“, iar „morala este construită fie ca un comerţ cu divinitatea ş…ţ, fie fundamentată pe frica de pedeapsa divină sau părintească“. Un studiu controversat, publicat recent de Liga Pro Europa, pune în evidenţă, totuşi, efectele pozitive ale predării Religiei: menţionând atitudinile cultivate la ora de Religie, elevii au indicat bunătatea (75,5%), sinceritatea (67%) sau solidaritatea umană (41,3%). Mai mult, pentru 81% dintre elevii interogaţi, predarea Religiei în şcoală este importantă sau foarte importantă.
Consider că toate manualele trebuie să adopte un ton irenic, de dialog şi de respect faţă de celelalte culte recunoscute. Patriarhia Română este membră a Consiliului Ecumenic al Bisericilor din anul 1961 şi membră a Conferinţei Bisericilor Europene încă de la înfiinţarea acestei organizaţii, în anul 1959, dezvoltând relaţii de încredere şi dialog pe plan naţional şi internaţional. De aceea, poziţiile care nu respectă aceste coordonate şi angajamente internaţionale nu exprimă poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române. În consecinţă, comisiile Patriarhiei Române, desemnate să avizeze viitoarele manuale de Religie, vor avea în vedere toate aceste condiţii, precum şi alte observaţii punctuale, făcute cu obiectivitate şi bună credinţă.
Problemele izolate şi interpretabile, semnalate în urma analizării acestor instrumente didactice, nu pot fi generalizate sau extinse la toate manualele de Religie existente. Rolul formativ al acestei discipline, cu valenţe educaţionale, recunoscute la nivel internaţional, este reflectat de aceste manuale, care promovează valori spirituale, necesare persoanei şi comunităţii umane.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a pus în evidenţă faptul că „Religia îl învaţă pe copil şi pe tânăr iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni, credinţa, speranţa şi solidaritatea, dreptatea şi recunoştinţa faţă de părinţi şi faţă de binefăcători, dărnicia şi hărnicia, sfinţenia vieţii, valoarea eternă a fiinţei umane, adevărul prim şi ultim al existenţei, binele comun şi frumuseţea sufletului profund uman, cultivat şi îmbogăţit prin virtuţi“. De asemenea, dl prof. univ. dr. Constantin Cucoş, prodecanul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, consideră că: valorile religioase, propuse prin manualele de Religie, „nu subjugă fiinţa, ci o eliberează de corsaje false, circumstanţiale, limitative. Ele ne învaţă că a trăi autentic înseamnă să transgresezi valorile perisabile, în beneficiul valorilor ultime“.
„Religie - cultul ortodox“, manualul pentru clasa a XI-a, tipărit la Editura Corint, îi învaţă pe elevii de liceu, în cadrul capitolului al II-lea, pagina 28, că „familia creştină este mijloc al comuniunii cu ceilalţi ş…ţ, realitate fundamentală a existenţei umane ş…ţ Prin iubirea şi cunoaşterea celorlalţi, fiecare membru al familiei ajunge să Îl descopere pe Dumnezeu şi să se cunoască pe sine cu adevărat.“
Toate aceste valori, promovate de manualele de Religie, sunt necesare pentru formarea elevilor din România, iar autorii unor studii obiective şi riguros fundamentate trebuie să recunoască rolul lor în şcoală şi în societate. La vârsta întrebărilor şi a căutărilor, respectând stadiile dezvoltării, susţinute de Jean Piaget, nu se poate renunţa la instrumentele de lucru, necesare unui proces educaţional, firesc şi echilibrat.
Campania „Nu vrem liceu fără Dumnezeu!“, susţinută de elevi, părinţi, profesori, asociaţii, parteneri sociali sau reprezentanţi ai altor culte recunoscute, nu urmăreşte „îndoctrinarea forţată“ a tinerilor, ci oferă alternative reale, pentru combaterea relativismului şi laxismului contemporan, pentru asanarea morală şi spirituală a societăţii româneşti.
.jpg)
