Concluziile Simpozionului internaţional dedicat Crezului, de la Arad

"Crezul niceo-constantinopolitan, expresie a credinţei Bisericii celei una şi nedespărţite. Istoric, doctrină şi spiritualitate" este genericul sub care s­a desfăşurat în perioada 8-10 iunie simpozionul internaţional de la Arad.

Acesta a avut loc la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii "Aurel Vlaicu" şi se înscrie în cadrul manifestărilor dedicate aniversării Anului Crezului Ortodox şi al Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române.

La simpozion au participat cadre didactice de la Universităţile din Tesalonic (Grecia), Tubingen (Germania), Sofia (Bulgaria), (Atena, Grecia), Viena (Austria), Heidelberg (Germania), Humboldt (Germania), precum şi de la facultăţile de teologie din Bucureşti, Constanţa, Piteşti, Oradea, Cluj, Arad, Craiova, Sibiu.

La finalul comunicărilor ştiinţifice, s-a evidenţiat că Simbolul niceo-constantinopolitan a fost formulat la primele două Sinoade Ecumenice (Niceea 325 şi Constantinopol 381), având o profundă bază scripturistică pune în evidenţă taina mântuirii neamului omenesc ca lucrare a Sfintei Treimi, revelată deplin în Iisus Hristos prin Duhul Sfânt. Acesta face referire şi la însuşirea tainei mântuirii în Biserică prin Sfintele Taine ca orientare istoric-eshatologică a omului. Crezul niceo-constantinopolitan reprezintă sinteza credinţei şi a experienţei noastre cu Dumnezeu în Biserică. În Crezul niceo-constantinopolitan sunt expuse toate aspectele esenţiale ale învăţăturii de credinţă, explicitate în teologia dogmatică: triadologie, cosmologie, antropologie, hristologie, pnevmatologie, eclesiologie, soteriologie, Sfintele Taine şi eshatologie.

S-a arătat că în transmiterea aceluiaşi Adevăr revelat al Bisericii, Simbolul niceo-constantinopolitan a ţinut seama de unele formulări baptismale ale kerygmei apostolice şi ale Tradiţiei patristice pre-niceene. A fost evidenţiat modul în care ereziile vremii au provocat discuţiile hristologice şi triadologice care au contribuit la cristalizarea adevărului revelat, prezent în Sfânta Scriptură şi în Tradiţia Apostolică, în ceea ce priveşte formularea Crezului niceo-constantinopolitan. Cei prezenţi la simpozion sunt convinşi că în această lucrare de dogmatizare părinţii Bisericii au fost călăuziţi de Duhul Sfânt.

Expresii ale Tradiţiei Bisericii celei Una

A fost prezentat contextul istoric-eclesial, fiind expuse rezultatele cercetării teologice apusene a ultimilor ani care confirmă tot mai mult tradiţia veche a Bisericii, care atribuie în mod cert Crezul niceo-constantinopolitan Părinţilor de la primele două sinoade ecumenice. Au fost evidenţiate contextul cultural şi influenţele filosofiei antice în ceea ce priveşte disputele din jurul formulării Crezului, precum şi modul în care părinţii Bisericii au reuşit să valorifice terminologia filosofiei antice, fără a rămâne însă prizonierii sistemelor filosofice.

S-a subliniat relaţia dintre dogmă, cult, mărturisire şi iconografie, evidenţiind totodată valenţele liturgice ale Crezului. S-au semnalat implicaţiile teologice, istorice şi ecumenice privitoare la adaosul Filioque, precum şi relaţiile interconfesionale generate de mărturisirea Simbolului de credinţă niceo-constantinopolitan cu sau fără acest adaos.

S-a atras atenţia asupra particularităţii termenilor: simbol, mărturisire, regula fidei etc., ca expresii ale Tradiţiei Bisericii celei Una. În acest context s-a precizat necesitatea unei mai bune relaţionări a studiilor sistematice cu cele istorice în abordarea acesteia. Au fost abordate dimensiunea misionară a Crezului niceo-constantinopolitan şi importanţa specifică a acestui simbol de credinţă, aşa cum a fost el formulat de către sinoadele ecumenice, pentru unitatea Bisericii lui Hristos. În cadrul dezbaterilor s-a sugerat importanţa rediscutării în plan teologic a implicaţiilor ecumenice şi eclesiale ale Simbolului de credinţă niceo-constantinopolitan, cu accente majore pe relaţia dintre Persoana Sfântului Duh şi relaţia Lui cu Fiul şi consecinţele ei asupra unităţii Bisericii. În acest sens, s-a propus organizarea în viitor a unor întâlniri teologice în vederea aprofundării acestei teme.