Conferinţă despre monahismul românesc, susţinută la Limassol

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, le-a vorbit marți, 3 septembrie, credin­cio­și­lor de la Parohia „Sfântul Arhanghel Mihail” din Limassol despre istoria monahismului românesc și despre importanța acestuia în viața Bisericii și societate. Ierarhul a subliniat că, fără monahism, Biserica nu este deplină.

Preasfinţia Sa a subliniat că în România, de timpuriu, încă din secolul al 4-lea putem vorbi despre monahism, atât în Sciţia Minor, cât şi în zona Buzăului, apoi în întreg teritoriul românesc. „Pentru a înţelege cât de organizat a fost monahismul de la sfârşitul veacului al 4-lea, vă voi spune că unul dintre monahii din Sciţia Minor a ajuns fondator şi organizator al unor mănăstiri din Occident, mai precis din Marsilia, născut în ţinutul casienilor. Este vorba aşadar de Sfântul Ioan Casian, care a fost hirotonit de Sfântul Ioan Hrisostom. Din aceeaşi perioadă amintim pe Sfântul Gherman şi pe Sfântul Dionisie Exiguul, monahi care au provenit tot din ţinuturile româneşti şi care au făcut misiune în Occident, unul dintre ei fiind secretarul a nouă episcopi ai Romei”.

În continuare, PS Părinte Timotei Prahoveanul a precizat că monahismul românesc a cunoscut atât perioade de înflorire, de înaltă lucrare duhovnicească, cât şi perioade de criză, „unele dintre ele din cauza mişcărilor de populaţie, a popoarelor migratoare, apoi din cauza Uniaţiei şi mai târziu a comunismului. În veacurile 11 şi 12, într-o zonă a României care se numeşte Transilvania, existau mănăstiri puternice, iar în jurul anului 1380, atunci când a venit un călugăr nevoitor de la Muntele Athos, care se numea Nicodim, găsea deja la noi un monahism lucrător şi înfloritor. În Moldova, în jurul anului 1370, când un voievod din familia Muşatinilor a construit o biserică la Mănăstirea Neamţ, deja acolo exista o veche tradiţie monahală. După misiunea Cuviosului Nicodim de la Tismana, monahismul a înflorit şi mai mult în Moldova. Frumuseţea zidirilor mănăstireşti, dar mai ales lucrarea duhovnicească a acelei perioade aşază mănăstirile româneşti alături de cele ale Muntelui Athos (...). Marii istorici spun că Țările Române au devenit după căderea Constantinopolului, în 1453, Bizanţul după Bizanţ”, a arătat Preasfinţia Sa.

De asemenea, ierarhul a reliefat că monahismul românesc a fost de-a lungul timpului un luminos exemplu pentru societate. „Dincolo de realizările văzute: zidiri în piatră, caligrafie, icoane, miniaturi ş.a., monahismul din România a zidit în sufletele vieţuitorilor din mănăstiri şi în viaţa duhovnicească a credincioşilor. Au fost monahi care au trăit izolaţi în munţi şi în locuri pustii şi care au preferat rugăciunea şi prietenia cu Dumnezeu decât legătura cu oamenii. Este vorba despre un monahism care își trăiește în mod plenar valorile creştinismului. Monahii ajută, în primul rând, prin rugăciune și prin tăcere, fără să amintească vreodată cuiva despre aceste lucruri. Monahii pot ajuta prin predică, prin slujbe, prin cântare şi prin diferitele ascultări pe care le au. Monahii sunt expuşi multor ispite şi încercări, mai ales în zilele noastre, dar cei care reuşesc să-şi ducă crucea până la capăt sunt adevărate modele pentru alţii. În vremea persecuţiilor din Alexandria, Sfântul Antonie cel Mare îi trimitea pe ucenici în cetate spunându-le: Mergeţi în cetate, nu spuneţi nimic, doar să vadă lumea că mai sunt călugări”. 

Totodată, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a amintit despre marii duhovnici români din timpul perioadei comuniste, datorită cărora credincioșii au reușit să trăiască în mod special credința ortodoxă. „Ei au fost modele într-o vreme în care în școli nu se preda religia, iar Biserica Ortodoxă se lovea de austeritatea şi ostilitatea regimului”. 

La final, Preasfinţia Sa i-a îndemnat pe părinţii slujitori de la Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” din Limassol să le amintească mereu credincioșilor care calcă pragul bisericii despre importanța și sacralitatea spaţiului eclesial, „întrucât locul acesta este spaţiul în care ne întâlnim cu Dumnezeu”, a adăugat Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.