Copil salvat de rugăciunile părinţilor

Pentru cei mai mulţi oameni, spitalul înseamnă locul în care îşi vindecă suferinţele. Pentru alţii însă este locul în care primesc cea mai tragică veste, anume că nu mai au nici o şansă. O experienţă cu privire la frageda barieră dintre moarte şi viaţă şi despre cum rugăciunea şi nădejdea părinţilor au salvat viaţa unui băieţel catalogat drept lipsit de şanse povesteşte părintele Iulian Mihalcea, preot de caritate la Spitalul CFR 2 din Capitală.

Părintele povesteşte despre un caz, al unui băieţel ce se născuse prematur şi care avea toate organele interne afectate, drept care a fost chemat de urgenţă pentru a i se face Botezul de urgenţă. Mai mult, după câteva zile de stat în incubator, medicii au decis să îl trimită acasă, întrucât nu mai avea nici o şansă de supravieţuire.

"Când eşti chemat la Secţia maternitate pentru un Botez de urgenţă, nu te aştepţi la clipe fericite. Mărturisesc că sunt, după părerea mea, cele mai cumplite momente din viaţa unui preot de spital, mai ales dacă se întâmplă ca şi el să aibă copii mici acasă. Situaţia este mai mişcătoare chiar şi decât acelea în care eşti chemat la căpătâiul unui muribund", mărturiseşte părintele Mihalcea.

Un copil se născuse prematur, cu grave probleme de sănătate. S-a săvârşit slujba Botezului, micuţul primind numele Ioan, iar părinţii lui, nişte oameni foarte credincioşi, nu s-au lăsat copleşiţi de această situaţie, ci au început să se roage şi să lupte. Analize i se făceau în fiecare zi, însă, cu toate acestea, lucrurile mergeau din rău în mai rău.

"Într-o zi, întâlnindu-mă cu medicul neonatolog care îl supraveghea pe copil, şi văzând că situaţia se deteriorează, l-am întrebat ce probleme are micuţul, ce organe îi sunt afectate? Răspunsul a venit sec: "Părinte, toate organele interne îi sunt afectate! Şansele sunt foarte mici". Apoi, copleşit de situaţie, a mai adăugat: "Numai...", a arătat cu degetul spre cer", mai povesteşte părintele Iulian Mihalcea.

Această situaţie cu medicul a avut loc într-o vineri, mai spune părintele. Copilul stătuse deja zile bune la incubator, conectat la aparate, însă duminică acesta nu mai era în spital.

Personalul a spus că, întrucât şansele de supravieţuire erau nule, bietul copil fusese externat. Practic fusese trimis acasă să moară. Medicul le-a spus părinţilor să meargă acasă şi să revină peste o săptămână pentru noi analize.

După vreo săptămână însă, doctorul curant a fost contactat telefonic de mama băieţelului care o întreba când se poate programa pentru analize. A doua zi a consultat din nou copilul, pe care îl trimisese acasă să moară.

I s-au recoltat din nou probe de sânge pentru analize. Spre seară au sosit rezultatele: copilul era perfect sănătos! Doar faptul că era sub greutatea normală mai constituia o problemă. Între timp, şi aceasta s-a rezolvat.

"Anii au trecut şi m-am întâlnit deseori cu Ioan şi cu părinţii lui în parc, aflând că suntem şi vecini. O mândreţe de băieţel! Mi-a rămas însă întipărită întâlnirea cu doctoriţa neonatolog a lui Ioan după această minune. Când ne-am întâlnit, ea nu mi-a mai spus nici un cuvânt, ci numai a repetat acelaşi gest pe care îl făcuse cu ceva timp în urmă, arătând cu degetul în sus, spre Dumnezeu", a încheiat părintele Iulian Mihalcea.