Credincioşii aşteaptă preotul „cu Ajunul“

▲ Una dintre cele mai vechi tradiţii creştine legate de sărbătoarea Naşterii Domnului este „mersul cu Ajunul“ sau „mersul cu icoana“ ▲ Preotul din fiecare parohie merge la credincioşii pe care îi are în grijă, pentru a vesti Naşterea Domnului ▲

Dacă parohia este mai mare, ca număr de locuitori sau suprafaţă, se întâmplă ca preotul să umble din casă în casă şi câteva zile. Pentru această ocazie specială, preotul poartă epitrahil şi merge pe la fiecare gospodărie cu icoana Naşterii Domnului în mână, pentru a le aduce vestea minunată a Naşterii lui Iisus. Preotul este însoţit de cântăreţ, iar când intră în casă, se cântă troparul Naşterii, apoi icoana se dă spre sărutare tuturor credincioşilor. Cu această ocazie, casa este binecuvântată atât prin prezenţa fizică a preotului, cât şi prin prezenţa simbolică a lui Hristos în icoană. „Semnificaţia mersului cu icoana Naşterii Domnului prin casele credincioşilor este una misionar pastorală. Prima, şi cea mai importantă semnificaţie este vestirea Naşterii Domnului în mod personal credincioşilor. Preotul are grijă să vestească în mod personal fiecăruia dintre credincioşi Naşterea Domnului. Apoi, mai putem vorbi şi despre o cunoaştere îndeaproape a credincioşilor de către preot şi de întărire a relaţiei dintre cler şi popor. Pentru că este bine să ne cunoaştem nu doar la biserică, prin intermediul slujbelor, ci şi acasă la fiecare, în mediul lor familial. Apoi, tot în acest moment se face binecuvântarea casei şi se extinde parohia, pentru că prin intrarea în fiecare casă putem spune că întărim comunitatea credincioşilor şi se extinde parohia de la biserică până în casa fiecărui credincios“, a explicat pr. Adrian Lucian Dinu, lect. dr. la disciplina Formare duhovnicească şi practică liturgică şi preot duhovnic al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi. Potrivit părintelui profesor Mircea Păcurariu, a mai adăugat pr. Adrian Dinu, tradiţia generalizată, de a merge fiecare preot în fiecare casă datează aproximativ din sec al XIX-lea, însă tradiţia este mult mai veche. Atunci probabil s-a oficializat sau a fost menţionată această tradiţie.

În satul tradiţional, după momentul cântării troparului Naşterii, preotul binecuvânta alimentele pregătite cu grijă şi aşezate pe masă, lângă icoane. După ce alimentele au fost binecuvântate pot fi oferite de pomană pentru sufletele celor adormiţi, astfel încât şi aceştia să se bucure de vestea cea minunată. Pentru sufletele celor adormiţi se pregătesc colăcei, bob fiert, grâu fiert, prune uscate, sărmăluţe de post, precum şi fructe, printre care mere şi nuci. În unele locuri se mai păstrează şi astăzi acest obicei. Bucuria sărbătorii Naşterii Domnului este completă prin participarea la Sfânta Liturghie din ziua acestui „praznic luminos“.

▲ Prăjitura tradiţională din ziua de Ajun

Astăzi, gospodinele pregătesc tradiţionala prăjitură din ziua de Ajun, turta cu julfă sau „pelincile Domnului“. Acest preparat se face dintr-un aluat simplu, nedospit, din care se coc turte subţiri pe plită. Ele au formă rotundă, acesta fiind unul dintre motivele pentru care au fost numite „scutecele sau pelincile Domnului“. Turtele sunt însiropate şi aromate, iar între ele se aşază un strat de seminţe de cânepă, măcinate foarte fin şi amestecate cu zahăr. În gospodăriile de astăzi, cânepa a fost înlocuită cu miezul de nucă, mult mai accesibil.