„Credinţa în Înviere, nădejdea mântuirii noastre“

A IV-a Conferinţă Comună a Preoţilor de Caritate din Spitalele şi Cimitirele de Stat din Bucureşti a avut loc ieri, 19 aprilie, la Seminarul Teologic din Bucureşti, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Această sesiune a fost prezidată de Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, iar tema conferinţei a fost "Credinţa în Înviere - nădejdea mântuirii noastre".

Părintele Sorin Anghel, de la Cimitirul Ghencea III-Vest, a susţinut primul referat, în care a subliniat că pentru a înţelege taina Învierii este necesară o aplecare asupra morţii şi învăţăturii ortodoxe despre moarte, deoarece, după căderea omului, moartea a ajuns să fie o necesitate, un mijloc de împiedicare a transmiterii răului pe pământ, iar dacă Adam după cădere ar fi rămas nemuritor trupeşte, răul, aşijderea, ar fi rămas nemuritor, şi omul ar fi rămas lipsit de toată nădejdea Învierii.

În continuare, părintele Sorin Anghel a arătat importanţa şi necesitatea preotului de caritate din cimitirul de stat: "Apostolatul preotului de caritate este pe atât de dificil, pe atât aducător de bucurie sufletească. Să poţi intra în sufletul omului deznădăjduit în faţa morţii copilului, soţiei sau părintelui său, şi în circumstanţele în care înmormântarea este un moment ce tulbură, când cel îndoliat nu mai doreşte să asculte de nimic şi de nimeni, este cu adevărat o provocare, neştiind unde vei ajunge în încercarea de a-i împărtăşi acestuia gândul că dincolo de moartea trupească este înviere."

Al doilea referat a fost susţinut de către părintele Proca Remus de la Spitalul Panduri "Profesor Doctor Theodor Burghele" din Bucureşti, subliniind că preoţii şi mirenii îl urmează pe Hristos, "care S-a jertfit pentru noi prin patima Sa, toate făcându-le pentru Înviere, ca noi să avem nădejdea mântuirii noastre. Astăzi când vedem atâta suferinţă, boală, sărăcie, nedreptate, violenţă şi lăcomie de bani, să-L rugăm pe Hristos Domnul Cel înviat din morţi să ne dăruiască puterea de a nu pierde speranţa şi bunătatea sufletelor noastre. Trebuie să-l chemăm în rugăciunile noastre să întărească lucrarea noastră de întrajutorare a bolnavilor, a suferinzilor, a celor ce sunt în penitenciare".

După prezentarea referatelor şi discuţiilor pe marginea temei propuse, s-au dezbătut probleme practice legate de pastoraţia de caritate şi probleme administrative.